Bolile de tiroidă au implicații importante și la nivel psihic. Geanina Aprodu, psiholog clinician, explică în ce constau simptomele afecțiunilor de tiroidă: „Cel mai des, indiferent de tipul de dezechilibru al secreției de hormoni tiroidieni, bolnavii descoperă că sunt mult mai afectați emoțional decât erau înainte de boală, că au schimbări dese, uneori bruște și imprevizibile ale stării de spirit”, explică psihologul. Astfel, afecțiunile tiroidiene sunt însoțite de anxietate, depresie, tulburări de somn, schimbări bruște ale dispoziției. „Din punct de vedere cognitiv, pacienții se pot confrunta cu dificultăți de concentrare, amnezii pe termen scurt, dispariția interesului și a vigilenței cognitive.
În cazul bolnavilor vârstnici aceste pierderi ale memoriei pot fi confundate cu apariția demenței. În realitate aceste stări de amnezie temporară sunt foarte rar la fel de severe ca demența”. Atunci când există o hipersecreție hormonală, hipertiroidismul, cel mai des întâlnim stările anxioase, iritabilitatea, schimbările bruște ale dispoziției. De asemenea, hipertiroidismul clinic este un factor de risc pentru disfuncția sexuală feminină. Hipotiroidismul este mai degrabă asociat cu stările de încetinire a funcțiilor cognitive, afectări ale memoriei și depresie.
Efectele secundare ale medicamentelor
O serie de simptome sunt cauzate și de efectele adverse ale tratamentelor. Corticosteroizii pot agrava depresia, medicamentele betablocante prescrise pentru a controla ritmul cardiac și a reduce anxietatea pot determina la unii pacienți senzație de oboseală, stări depresive și îi fac mai puțin alerți/vigilenți din punct de vedere cognitiv. „Manifestări deloc de neglijat cu un impact important, mai ales asupra femeilor, sunt creșterea în greutate, pierderea exagerată în greutate, căderea părului sau afecțiunile oculare. Toate aceste simptome agravează sau potențează simptomatologia psihologică a tulburărilor tiroidiene.
Imaginea corporală este afectată și odată cu ea evaluarea globală a propriei persoane capătă valențe negative, este influențată relaționarea cu cei din jur, ceea ce poate contribui la izolare și la accentuarea stării de depresie”. Afectarea imaginii de sine este un subiect sensibil care, de regulă, este dificil de depășit fără ajutor din exterior. „Pentru unii pacienți este suficient ajutorul familiei sau al prietenilor, dar sunt și situații care necesită ajutorul unui psiholog. Înțelegerea și acceptarea modificărilor corporale constituie un parcurs anevoios care solicită un consum emoțional intens. Emoțiile, gândurile și comportamentele celor afectați de boală sunt interdependente și este mai facil ca, încă de la început, să poți oferi unui bolnav șansa de a beneficia de tot sprijinul existent”, conchide specialistul.
