Psihiatrul Gabriel Diaconu, adevărul despre condamnarea lui Gheorghe Burnei. „Felicitări ministrului Voiculescu. Puteți deschide sticla de șampanie/ Burnei, condamnat pentru că nu a refuzat”

Din cuprinsul articolului

După ce chirurgul pediatru Gheorghe Brunei a fost condamnat la 2,6 ani cu suspendare pentru luare de mită, psihiatrul Gabriel Diaconu a reacționat, într-o lungă postare pe pagina sa de Facebook.

Acesta susține sentința dată de Instanță ar reprezenta o răzbunare a actualului ministru al Sănătății Vlad Voiculescu.

De asemenea, cunoscutul psihiatru afirmă că Gheorghe Burnei a refuzat, în nenumărate cazuri banii oferiți de părinți și i-a îndemnat să facă donații pentru spital. Și că acest lucrur este cunoscut de toți cei din jurul celebrului medic.

„Condamnat pentru că nu a refuzat

Profesorul Burnei a primit, ieri, sentința definitivă în dosarul de luare de mită. Domnia sa a fost condamnat pentru 20 de acte materiale, săvârșite în perioada mai – decembrie 2016, în baza articolul 289 cod penal cu aplicarea articolelor 35, respectiv 75 cod penal.

Legea, în România, asemuiește doctorul unui funcționar public (public servant). Drept urmare medicul este supus acelorași reguli de conduită precum orice alt funcționar, și îi este interzisă acceptarea de bunuri, cadouri sau atenții, parte a actului medical. Mai mult, condiționarea actului medical de primirea unor astfel de bunuri, ceea ce prozaic a fost numit ”șpagă” (deși termenul de ”plată informală” a fost de asemenea folosit), este sancționată prin lege.

Ministrul Voiculescu, mai mult decât dornic să-l ”belească” pe Burnei, așa cum afirma la diverse informale

Pedeapsa doctorului Burnei a fost de 2 ani și 6 luni închisoare cu suspendare, respectiv restrângerea anumitor drepturi. Față de pedeapsa anterioară, care era de 3 ani cu suspendare, sentința definitivă este sensibil mai mică, și Burnei a fost achitat pentru alte acte materiale pentru care era acuzat.

Opinia publică despre medicul Burnei este deja formată. Este formată de oameni de aceeași teapă precum cei care i-au oferit plăți în plic lui Burnei.

Foarte puțini dintre cei care îl înjură, public, au avut curiozitatea să-i citească dosarul.

Eu am făcut-o. Act material după act material, în timp ce Burnei era ”filat” de serviciul DGA, supravegheat îndeaproape de cuplul Althamer, din coasta ministrului Voiculescu. Un ministru Voiculescu mai mult decât dornic să-l ”belească” pe Burnei, așa cum afirma la diverse informale. Motivul dorinței domniei sale e pentru altă dată.

În cele 6 luni de supraveghere/ monitorizare, Burnei a văzut, în medie, 30 – 40 de copii în fiecare zi, și a făcut sute de operații. Drept urmare ai putea să argumentezi că, din totalul de – să zicem – 2000 de copii văzuți, Burnei a acceptat o plată informală (o șpagă) în aproximativ 1% din cazuri.

Adevărul despre condamnarea lui Gheorghe Burnei. „Burnei este înregistrat în timp ce refuză, nu o singură dată”

Din acei bani, Burnei nu s-a dus nici în excursii. Nu și-a cumpărat nici mașini. Nu și-a trimis copiii la studii în străinătate în Elveția. Banii stăteau în birou, și se duceau apoi în alte activități. Obsedatul de muncă Burnei n-avea timp să cheltuie ce-i dădeau părinții.

Legiuitorul nu ia, în considerare, faptul că oamenii insistau să-i dea bani. Articolul 289 CP nu are astfel de influențe. Ori că ai pretins, ori că ai acceptat, ori că n-ai refuzat suficient de zdravăn (ori Burnei este înregistrat în timp ce refuză, nu o singură dată), ești în culpă. Dura lex, sed lex.

De ce 20 de acte materiale? De ce nu l-au reținut pe Burnei după 5 acte materiale, sau 10 acte materiale?

Articolul 35 CP este despre natura infracțiunilor complexe, care luate separat nu îndeplinesc criteriul de lege, dar care în formă continuată sugerează un ”pattern”, un model repetitiv, un mod de-a face lucrurile comportamental. Cine fură azi un ou, mâine va fura un bou, sau tot un ou, dar va fura. Aceasta e logica intrinsecă juridică.

Lumea nu doar că nu e mai bună cu dreptatea făcută. Lumea e mai puțină cu dreptatea făcută

Doctorul Burnei știa legea. Și dacă n-ar fi știut-o, nu contează, lipsa educației sau ignoranța legii nu te scot din culpă. Burnei știa și legea 46, care permitea, la sfârșitul actului medical, pacientului să facă gesturi de recunoștință la articolul 34 aliniat 2, dar nu știa dispozițiile din 10 ianuarie 2019 (!) la momentul săvârșirii faptei, cum că medicul angajat în sistemul de stat/ sistemul public, nu se încadrează la prevederile acelui aliniat.

Drept urmare Burnei accepta plăți în bani, respectiv donații. Pentru secție. Pentru climatizarea secției. Pentru cărți de ortopedie și traumatologie pediatrică. Pentru simpozioane și congrese.

Legea nu ia în considerare dacă beneficiarul mitei/ șpăgii/ plății informale va folosi în mod direct și nemijlocit ”actul material”. Nu este o lacună în spiritul legii. Dacă furi o mașină, prin comparație, nu-i musai să o vinzi sau să o conduci ca să fie considerat furt. E doar o luare în proprietate ilicită.

Da, Burnei a încălcat legea și a fost judecat, respectiv condamnat definitiv în speța pe care autoritățile au declanșat-o. Fiat justitia.

Lumea nu doar că nu e mai bună cu dreptatea făcută. Lumea e mai puțină cu dreptatea făcută. Pentru că, în făptuirea actului de justiție, nu a contat și nu a importat felul în care autoritățile au ”colaborat” între ele pentru ”belirea” lui Burnei.

Condamnarea lui Gheorghe Burnei: „Felicitări ministrului Voiculescu. Puteți deschide sticla de șampanie”

Iar astăzi arhitectul punerii în scenă conduce același Minister al Sănătății, ia decizii pentru sănătatea românilor care scot oameni în stradă și periclitează un nou efort sanitar. Venirea la minister al aceluiași om a schimbat polul afectiv al societății față de doctor.

Felicitări ministrului Voiculescu. Puteți deschide sticla de șampanie. Diseară vor fi din nou proteste în timp ce alți ”medici șpăgari” își fac de lucru prin spitale și pe secții, în timp ce pacienții se ploconesc, după care – după caz – îi vor da, sau nu, în gât în fața polițiștilor.

Să citiți cândva dosarul lui Burnei.

Epilog: darea de mită în România se pedepsește. Dar dacă dai mită, după care denunți, nu. E soluția pe care a găsit-o legiuitorul să ”întrerupă” circuitul plăților informale, o cutumă culturală (pe care instanța de drept nu a luat-o niciodată în considerare în stabilirea sentințelor) care merge înapoi cel puțin 70 de ani, de când a fost pusă în practică de Stalin, respectiv de sovietici. Forțează-i să trăiască în frică. Forțează-i să se murdărească pe mâini. Asta e regula kompromatului”, a scris Gabriel Diaconu.

Reacția avocatului Eliza Ene-Corbeanu: Toți cei care au oferit presupusa mită, au recunoscut în fața instanței că profesorul Burnei nu a acceptat niciodată ceva pentru sine

„Toți cei care au oferit presupusa mită, au recunoscut în fața instanței că profesorul Burnei nu a acceptat niciodată ceva pentru sine. Totul a fost pentru secția de ortopedie, pentru spital, pentru cei care ulterior s-au dezis de el.

Înregistrările ambientale abundă de refuzuri constante și ferme ale profesorului Burnei, oamenii îl roagă să accepte un ajutor cât de mic pentru spital.

In vechiul cod penal mita pentru altul nu era era incriminată, iar dacă prin absurd acceptarea unor donații pentru spital ar putea fi considerate mită, atunci, da, acesta este păcatul suprem al profesorului Burnei!”