Prohibiție sau reglementare pentru alternativele fără fum. Care este limita politicilor de sănătate publică?

Pe măsură ce se desfășoară dezbateri globale despre viitorul politicilor de sănătate publică în privința fumatului, un subiect controversat rămâne la ordinea zilei: cum ar trebui reglementate alternativele fără fum? Această întrebare este esențială pentru sănătatea publică, mai ales în contextul în care politicile guvernamentale încearcă să balanseze protecția sănătății publice cu respectarea libertății individuale.

În cadrul celui de-al 7-lea Summit privind Reducerea Efectelor Negative Asociate Fumatului, desfășurat pe 16 și 17 septembrie 2024, David Sweanor, profesor, președinte al comitetului consultativ, Universitatea din Ottawa, Centrul pentru Dreptul Sănătății, Politică și Etică, care a contribuit timp de peste 30 de ani la eforturile globale de sănătate publică legate de tutun, a adus în discuție un punct critic: până unde pot merge interdicțiile și reglementările fără a fi contraproductive?

David Sweanor a subliniat că, de-a lungul istoriei, interdicțiile asupra produselor considerate dăunătoare au fost rareori eficiente pe termen lung și deseori au avut consecințe dezastruoase. Avocatul a dat drept exemplu interdicțiile asupra cafelei din Imperiul Otoman și prohibiția alcoolului din Statele Unite. În ambele cazuri, încercările de a elimina complet produsele prin forța legii nu doar că au eșuat, dar au dus și la dezvoltarea unor piețe ilegale, punând în pericol și mai mult sănătatea publică.

Prohibiție sau reglementare? O problemă morală sau de sănătate publică?

În mod similar, politicile actuale legate de tutun și produsele conexe riscă să repete aceleași greșeli. Deși combaterea fumatului clasic este o prioritate de sănătate publică globală, Sweanor argumentează că interzicerea alternativelor fără fum, precum pliculețele cu nicotină și tutunul încălzit, poate constitui o piedică pentru fumătorii care nu pot renunța la nicotină.

Prohibiția este rar o soluție viabilă, mai ales când vine vorba de comportamente adânc înrădăcinate în societate, precum consumul de tutun. Întrebarea care se pune este dacă aceste alternative fără fum, care sunt considerabil mai puțin nocive decât țigările tradiționale, ar trebui să fie strict reglementate sau chiar interzise. În multe țări, interdicțiile asupra acestor produse sunt justificate pe baza temerilor că ele ar putea atrage noi utilizatori sau ar putea perpetua dependența de nicotină. Cu toate acestea, Sweanor subliniază că acest tip de abordare nu ține cont de un factor esențial: mulți fumători nu reușesc să renunțe la tutun folosind metode tradiționale și au nevoie de alternative realiste.

În acest context, interzicerea completă a produselor cu risc redus riscă să împingă fumătorii către piața neagră sau către țigări, care rămân cele mai periculoase forme de consum de nicotină. Istoria arată că, atunci când produsele sunt interzise, ele nu dispar pur și simplu. De exemplu, prohibiția alcoolului în SUA nu a eliminat consumul de alcool, ci doar a mutat producția și distribuția în afara controlului statului, generând mai multe probleme decât soluții.

Alternativa reglementării bazate pe știință

În locul interdicțiilor drastice, David Sweanor și alți experți pledează pentru o reglementare echilibrată, bazată pe dovezi științifice. Produsele fără fum, deși nu complet lipsite de riscuri, sunt semnificativ mai puțin periculoase decât fumatul tradițional. Există dovezi științifice că alternativele fără fum pot avea un rol semnificativ în reducerea riscurilor la care se expun fumătorii.

Un exemplu relevant este Suedia, care a adoptat strategii de reducere a riscurilor prin promovarea snus-ului, pliculețe cu nicotină care se pun sub buza de sus. În Suedia, rata fumatului a scăzut la 5,6%, și este astfel cea mai mică din Europa, reducând semnificativ cazurile de cancer asociate fumatului. Acest succes arată că, printr-o reglementare corespunzătoare, produsele cu risc redus pot contribui la îmbunătățirea sănătății publice fără a apela la interdicții radicale.

Unde este limita? Politici de sănătate publică și drepturi individuale

Un alt aspect discutat în cadrul summit-ului este cel legat de drepturile individuale. Sweanor a subliniat că utilizarea forței statului pentru a impune viziuni morale asupra comportamentului indivizilor este nu doar ineficientă, ci și periculoasă. Politicile de sănătate publică trebuie să găsească un echilibru între protejarea sănătății populației și respectarea libertății de alegere. De aceea, reglementarea, și nu prohibiția, poate oferi soluția optimă.

Reglementarea adecvată a produselor fără fum implică atât stabilirea unor standarde clare de siguranță, cât și educarea publicului și a profesioniștilor din domeniul sănătății despre aceste opțiuni. Studiile arată că există o lipsă semnificativă de cunoștințe în rândul personalului medical cu privire la potențialul acestor produse. Prin instruirea adecvată a medicilor și furnizorilor de servicii de sănătate, se poate crea un cadru în care fumătorii să aibă acces la cele mai bune informații și să poată lua decizii informate cu privire la sănătatea lor.

În concluzie, interzicerea alternativelor fără fum nu este doar o politică ineficientă, ci și contraproductivă din perspectiva sănătății publice. Așa cum a subliniat David Sweanor în cadrul summit-ului, o abordare bazată pe reglementare și știință, care să ofere soluții realiste pentru fumători, este esențială pentru a reduce semnificativ daunele provocate de fumat. Politicile de sănătate publică trebuie să se concentreze pe reducerea riscurilor, nu pe interdicții drastice. Dreptul de a alege alternative mai sigure este esențial în efortul global de combatere a efectelor devastatoare ale fumatului.