Prof. dr. Mircea Beuran: motivul din cauza căruia a explodat numărul tinerilor cu cancer

Lipsa prevenției 

De asemenea, chirurgul subliniază și lipsa unei culturi de prevenție în România, unde mulți pacienți ajung la medic doar atunci când simptomele bolii sunt deja evidente, iar acest lucru reduce semnificativ șansele de a depista boala în stadii incipiente, când tratamentele ar putea fi mult mai eficiente.

„Trebuie ştiut că boala oncologică are debut asimptomatic, într-un procent aproape majoritar nu găseşti semne care să te trimită la medic. Pacientul e legat de următorul lucru: mă doare foarte rău, pierd sânge şi vreau să ştiu de ce, sau: nu am scaun sau am 4, 5, 6 scaune pe zi. În gândirea lor nu există grija de a te controla.

Ne confruntăm cu această discuţie între medic şi familia lui: bunicii sau părinții pacientului întreabă: cum copilul meu are așa boală, că mâncăm toți la fel, nu suntem bolnavi de cancer, nu avem printre rudele noastre bolnavi de cancer. Doar că oamenii ăştia nu mananca mai nimic acasă, tot este luat din galantare.

Consumul de hidrocarbonate, de energizante, în general, e foarte mare. În plus, aceşti oameni lucrează în instituții sub stres. În trecutul nostru medical, nu am fost expuşi la atatea radiații, la sisteme care perturbă ochiul.

Se ştie foarte bine că cei care stau în faţa unui ecran au, în timp, probleme vizuale. Uitați cati copii din primii ani de scoala cu ochelari. Apoi există aceste instrumente de ascultat, căştile. Această traumă sonoră repetitivă distruge structura nervului şi ajung să nu audă mai nimic la 30-40 de ani. Ei nu înțeleg că lucrul acesta este ireversibil. 

Mai mult, cei care au în permanent in ureche căşti fac o ciupercă a urechii care îi obligă să se scarpine. Scărpinatul produce o rană, ceea ce duce la o infecţie, iar această infecţie se poate generaliza în corp”, atrage atenţia reputatul chirurg Mircea Beuran.

Beuran observă și un alt aspect în relația tinerilor cu boala: în timp ce pacienții vârstnici, chiar și cei de 94-96 de ani, sunt adesea optimiști și nu pun întrebări legate de moarte, tinerii care ajung să fie diagnosticați cu cancer se întreabă imediat dacă vor supraviețui bolii. Aceasta reflectă, în opinia sa, o diferență de atitudine față de viață și față de boală, generată de frica și incertitudinea pe care tinerii o resimt atunci când sunt confruntați cu o astfel de diagnostic.

În concluzie, Prof. dr. Mircea Beuran atrage atenția asupra faptului că scăderea vârstei de diagnostic a cancerului este o problemă majoră de sănătate publică, iar pentru a combate această tendință, ar trebui să se pună un accent mai mare pe educația pentru prevenirea bolilor și pe îmbunătățirea alimentației și stilului de viață al populației.