Personalitate marcantă a medicinei românești, prof.univ.dr. Marin Burlea impresionează prin CV-ul cu grijă completat în ani de carieră, dar, mai ales, prin bunătatea și generozitatea de care a dat dovadă dintotdeauna, inclusiv atunci când, în urmă cu un an, dezinteresat și doar pentru că umanitatea i-o cerea, a acceptat să facă naveta Iași – Tulcea pentru a se îngriji de copiii bolnavi care au rămas fără medic pediatru în oraș. Își amintește că nu a stat prea mult pe gânduri atunci când i s-a cerut să-i ajute pe copilașii din Tulcea, dar nu și-a imaginat nicio clipă că va fi atât de dificil să găsească un medic pediatru care să acorde permanența de care pacienții au nevoie: „Din nefericire, medicii nu sunt motivați să rămână în România. Aproape 25 000 de medici sunt plecați peste granițe. Poate nu ne dăm seama, dar e un fapt îngrijorător!”.
Prin mâinile prof.univ.dr. Marin Burlea) au trecut sute de mii de cazuri. Nici domnia sa nu-și mai aduce aminte cu exactitate numărul, dar are întipărite în memorie amintirea celor cărora le-a redat șansa de a avea o viață normală, așa cum e Flori, „fetița hrănită cu pufuleți” sau Adina, cea care avea doar 16 kg la vârsta de 18 ani.
„Eu sunt slab. Nu am tărie! Am plâns de multe ori în viață, dar am reușit să mă abțin în fața pacienților. Plânsul în fața pacienților înseamnă eșec și deznădejde, eroare din punct de vedere tehnic, mai ales că, în pediatrie, pacienții sunt cele mai inocente și sensibile ființe. Pe de altă parte, satisfacțiile pe care le ai în momentul în care ai salvat o viață nu pot fi descrise prea ușor în cuvinte, dar atenuează din tristețea pe care ți-o provoacă suferința umană.”
În destinul profesional și nu numai, un rol covârșitor l-a avut maestrul Marcel Burdea, profesorul alături de care a petrecut ore în șir, vreme de aproape 15 ani. De la domnia sa, medicul Marin Burlea a învățat nu doar tainele profesiei, ci și adevărate principii de viață pe care încă le aplică. Își amintește cum maestrul Burdea îi spunea, în repetate rânduri, „viața omului e prea scurtă pentru a ne face experiențe singuri. Trebuie să iei totul de-a gata!”.
„Un medic care nu are un maestru se numește autodidact și, oricât de mult ar citi și studia, performanțele sale vor fi medii sau mediocre. Apoi, în medicină trebuie să ai îndoieli. Un medic care nu are îndoieli și crede că emite pacientului judecăți cu valoare absolută este un om terminat și nu mai poate evolua. Se transformă într-un pericol pentru pacient.” Citiți mai mult pe insociety.ro
