Prof. dr. Constantin Dulcan, descoperiri recente despre CREIER: Ce să facem ca să rămânem cât mai mult tineri

Creierul de modelează în funcție de ceea ce gândim, simțim și facem. Este cea mai puțin rigidă structură a corpului nostru. În permanență se reface anatomic și funcțional. 

Prof. dr. Constantin Dulcan, medic neurolog și autor al unor cărți de filozofie și metafizică, a explicat, în cadrul unei conferințe, ce este fericirea, care sunt motivele pentru care ne îmbolnăvim, ce conduită trebuie să avem pentru a ne bucura de o viaţă sănătoasă, cum putem trăi într-o țară mai bună.

1. Primul pas: să înțelegem ce se întâmplă în creierul nostru
Creierul nostru, văzut microscopic, arată ca un cer înstelat. Cunoaștem astăzi că neuronii au și ei posibilitatea de a se reface. O parte din ei, nu toți.

Tot ceea ce gândim noi și tot ceea ce ni se întâmplă are o reprezentare în diferite zone din creier.

Noi avem acum mijloacele necesare pentru a putea urmări ce se întâmplă într-un creier și când exercităm o acțiune, și când gândim.

Știm acum, de foarte recent, că între creier și periferie este un dialog permanent. Așadar, între aria din creier care reprezintă mâna sau piciorul și membrele propriu-zise este un permanent dialog. În momentul în care un segment îl pierdem accidental, aria respectivă ori se atrofiază, ori pur și simplu migrează spre o altă arie și o dublează ca funcție. Lucru extrem de important.

Legăturile din creier, în boala Alzheimer, se rup, și atunci omul care trebuie să vorbească nu mai are coerența lucrurilor. Nu mai poate duce o idee până la capăt. De pildă, dacă am văzut o imagine, creierul meu trebuie să o transporte din zona frontală către lobul occipital. Dacă legăturile dintre aceste zone din creier sunt alterate, nu se mai poate face acest transfer.

„Ce-ai văzut ieri la spectacol?” sau „ce-ai văzut ieri în oraș?”. Iar răspunsul este: „Nu mai știu”. De ce nu mai știe omul? Pentru că pur și simplu legăturile din creier sunt întrerupte.

Nevăzătorii învață Braille pentru că lobul parietal, care percepe sensibilitatea, este dublat ca funcționalitate. Lobul occipital → Lobul parietal (Braille). Lobul prefontal are funcționalitatea mărită atunci când nevăzătorul aude sunetele.

Cei care nu aud au limbajul gesturilor: Lobul Temporal → Lobulobul occipital – se dublează vederea ca funcție.

Prin antrenament noi ne putem forma, utiliza, funcționalitatea noastră.

2. Pasul doi: adăugarea de noi rețele neuronale
Cântatul la pian favorizează dezvoltarea ariei din creier responsabilă de coordonarea degetelor. S-a spus unor oameni să imite apăsarea clapelor, după o partitură, fără apăsarea efectivă a claviaturii și s-a văzut că zona degetelor, din creier, este din nou augmentată, favorizată de imitația gestului. Dar în momentul în care au fost puși să imite fără partitură, nu s-a mai întâmplat nimic. Creierul pur și simplu nu a putut fi mințit. Ce importanță are asta?

Să învățăm ce putem face cu noi. Iată ce putem face cu noi! De pildă, se știe că violoniștii au partea care lucrează pe coarde mult mai dezvoltată decât cealaltă.

Începem să ne imaginăm un lucru, să-l vedem cu mintea în realitatea lui, și creierul nostru se antrenează și preia această funcție ca și cum ar fi reală. Reacțiile noastre la imaginație sunt aproape de cele reale.

Din studiile lui Richard Davidson, aflăm că gândurile, cuvintele, ideile, conceptele, emoțiile, sentimentele, în funcție de semnificația lor, și ele au proiecții în creier. Iar fiecare dintre acestea, dacă sunt noi, creează o nouă rețea în creier.

Așadar, dacă noi ne antrenăm, dacă citim, învățăm o nouă limbă străină sau învățăm noțiuni noi, se adaugă rețele noi neuronale și atunci putem spune următorul lucru:

Sunt lucruri extrem de noi. El pur și simplu adaugă noi neuroni în funcție de antrenamentul pe care-l avem. Iar aceasta este una din condițiile prin care noi putem să rămânem cât mai mult tineri. Este o temă prezentă în conferințele mele, și anume cum să rămânem cât mai mult tineri și să îmbătrânim frumos.

UNA DINTRE CONDIȚII ESTE ANTRENAMENTUL. CREIERUL ESTE CA UN MUȘCHI. DACĂ NU-L FOLOSEȘTI, SE ATROFIAZĂ.

3. Pasul trei: sentimentele pozitive produc hormonii stării de bine
În funcție de semnificația lor, gândurile, cuvintele, emoțiile, sentimentele, sunt procesate în arii diferite din creier. Dacă îi spui unui om – Te iubesc – atunci lobul frontal stâng preia informația mai mult decât lobul frontal drept.

Dacă invers, îi spui – Te urăsc – această informație este trimisă de două, de 4 ori mai încet către lobul frontal drept și nu în cel stâng, ca și cum creierul ar refuza pur și simplu această stigmatizare. Asta este valabil pentru toate sentimentele pe care le putem avea.

Gândirea pozitivă înseamnă iubirea, compasiunea, empatia, credința, calmul, iertarea, optimismul.

Iubirea, știm că este una dintre prerogativele, dacă vreți, porunca esențială a lui Iisus. Dar poate că noi suntem prea moderni să mai spunem că ne iubim semenii. Haideți să spunem măcar: ne acceptăm semenii.

Iisus aduce două lucruri pe care nu le-a adus niciunul dintre învățătorii lumii, din acest motiv pentru mine este de departe cel mai mare învățător al lumii, pentru că el este singurul care aduce porunca iubirii și a iertării. Iubirea înseamnă iertare. Neiertarea înseamnă război, conflict, moarte.

Dacă, spre exemnplu, vrei să-ți vindeci o boală, fără optimism nu faci nimic. Iată de ce este așa de important.

DIN PUNCT DE VEDERE BIOCHIMIC, TOATE ACESTE SENTIMENTE DEVIN HORMONII BUNEI DISPOZIȚII: DOPAMINĂ, ENDORFINE, OXITOCINĂ. ACEASTA DIN URMĂ A FOST NUMITĂ MOLECULA ÎNȚELEPCIUNII ȘI A MORALEI.

Molecula oxitocină intervine în relația dintre mamă și fiu, pentru că imediat ce s-a născut copilul, secreția de oxitocină devine prevalentă și astfel intensitatea iubirii pentru nou-născut este foarte mare.

Oxitocina este prezentă, de asemenea, într-un cuplu de îndrăgostiți, într-o prietenie.

În înțelegerea semenilor noștri, în stările de pace, de liniște, oxitocina este neuro-hormonul care mediază aceste lucruri la nivel de sinapse, un lucru extrem de impotant.

Gândirea pozitivă determină întărirea sistemului imunitar, favorizează neurogeneza, mărește energia vitală, crește longevitatea și aduce un tegument frumos și sănătos.

STRESUL, FURIA, REDUC SUBSTANȚIAL NUMĂRUL DE NEURONI ȘI NE TREZIM MAI TÂRZIU CĂ NU MAI ȘTIM CUM NE CHEAMĂ.

Toate guvernele dictatoriale din lume își stăpânesc oamenii prin frică. Ce rost credeți că au toate aceste vești nefericite care se propagă tot timpul? Se scumpește lumina, la iarnă o să fie frig, o să bată vântul. Cine îi învață pe aceștia să prezinte astfel de știri, de unde vin ordinele acestea? Cei mai mulți oameni se îmbolnăvesc din cauza stresului.

Gândirea negativă înseamnă ura, invidia, lăcomia, furia, răutatea, îndoiala, pesimismul, depresia, frica, mânia, furia. Acestea înseamnă altceva d.p.d.v. biochimic, și anume hormonii de stres adrenalină, nonadrenalina și cortizol. Când se adaugă testosteron se ajunge deja la violență. Aceștia se găsesc în cantitate normală, dar în stare de stres secreția lor este excesivă. Cortizolul întreține hipertensiunea și tahicardia.

4. Aveți grijă cum vă creșteți copiii!
Am stabilit la început că noi suntem niște câmpuri de energie. Aceste câmpuri de energie, de fapt, se condensează în structura noastră fizică. Dacă m-am certat cu cineva, rămân preocupat de lucrul acesta ceva timp. Chiar dacă uit de el, am un câmp negativ pe care l-am creat și care infiltrează toate celulele mele. Aceasta este consecința faptului de a gândi altfel decât normal.

Câmpul cuvintelor rostite și nerostite îl purtăm în permanență cu noi și lucrează asupra noastră – pro sau contra noastră.

Epigenetica actuală afirmă că genele nu sunt în totalitate destinul nostru.

Se spune că avem 5% din gene care sunt suport al genetici, structurării noastre, și că 95% ar fi doar deșeuri. Nu. În corpul nostru nu este nimic inutil.

Genele se modifică în funcție de alimentație, stres, emoții, gândire, comportament, convingeri sau credințe. Toate acestea pot modifica genele, iar modificările pot fi transmise la urmași.

Există o genă a violenței pe care unele persoane o moștenesc. Oxitocina este neuro-hormonul care se opune genei violenței.

S-a făcut următorul experiment: Un pui de șoarece purtător de gena violenței este dat unei mame șoarece care l-a îngrijit cu o atitudine protectoare. Devenind adult, gena patogenă a violenței nu s-a mai exprimat. S-a luat un pui de șoarece normal și a fost dat unei mame care nu l-a dorit, nu l-a îngrijit, ostilă. Ca adult a devenit violent, s-a exprimat deci gena violenței.

Un copil care nu este iubit de către părinți, pe măsură ce se dezvoltă, văzând ostilitatea părinților va crede că lumea toată este ca cei care i-au dat lui naștere, o lume ostilă, o lume rea. Și când ajunge el adult, atunci se răzbună pe această lume. Acesta este potențialul infracțional. Așadar, este extrem de important cum creștem un copil.

5. Alimentația: să rămânem, după fiecare masă, cu o ușoară senzație de foame
Sunt 52 de gene care constituie o orchestă. Fiecare genă din această orchestră are partitura ei, iar în momentul în care funcționează bine, este ca o simfonie cântată armonic, sau invers.

Ne sunt favorizate genele dacă dieta noastră este hipocalorică. Aceasta înseamnă să nu ne umflăm cu carne și cu de toate, ci să rămânem, după fiecare masă, cu o ușoară senzație de foame. Atunci când mănânci până la saturație toate celulele grase se absorb imediat și se depun pe abdomen.

Acordați-vă cel puțin 30 minute de mișcare pe zi. Mișcarea este importantă și pentru creier, pentru corp, pentru inimă, chiar și pentru bolile pe care le avem.

Genele ne sunt defavorizate (adică se scurtează viața) de către dieta hipercalorică, poluarea, radicalii liberi, alimentația cu aditivi, alcoolul și fumatul, depresia și frica.

Când să ne reprogramăm creierul? În stările de relaxare și înainte de a adormi. Noaptea se materializează gândirea.

Ce-i de făcut? Următoarele lucruri aș vrea să le rețineți:

1. Momentul de relaxare, la jumătatea zilei
Noi consumăm energia prin procesul de activitate, indiferent dacă este vorba de oamenii care merg la serviciu sau de gospodinele de acasă, care uneori muncesc mai mult decât soții de la serviciu. Această energie pe care o consumăm prin procesul de muncă, dacă nu o refacem la jumătatea zilei, atunci consumăm energie din propriile noastre structuri. Este extrem de important să ne refacem la jumătatea unei zile cel puțin această energie. Este greu să înveți pe toată lumea să se relaxeze, dar simplul fapt că poți să stai o jumătate de oră, fie într-un fotoliu cât mai comod, fie culcat pe spate, neîncercând să te gândești la nimic, decât să îți golești mintea. Dacă vei face asta, zi de zi, vei vedea că ajungi să respiri alt ritm, care este unul natural impus de propriul corp. Ritmul firesc este altul decât cel 2/4 pe care-l citim în cărți. Fiecare dintre noi are altă capacitate respiratorie. Veți vedea că respirația profundă este o respirație care te încarcă cu energie. Acest lucru este extrem de important pentru sănătatea noastră. Această pauză aparent banală schimbă creierul enorm de mult.

2. Alegerea înțeleaptă a cuvintelor
Nu uitați, toate cuvintele pe care le aveți în minte ne programează. Dacă noi mereu spunem că îmbătrânim, atunci chiar îmbătrânim. Pentru că îi dăm creierului acest program. Sunt cuvinte pe care trebuie să le scoatem din dicționar: îmbătrânire, îndoială, cuvântul “nu”, toate acestea ne programează pe negativ.

3. Exercițiul imaginației
Dacă vă doriți să vă mențineți cât mai mult tineri, făceți-vă o imagine care vă corespunde vârstei care vă convine și încercați să o păstrați permanent în minte.

4. Postura și respirația corectă
Nu mergeți cocoșați. Este nevoie doar să duceți umerii în spate. Dacă mergeți cocoșați cutia toracică este sufocată. Astfel cantitatea de oxigen care intră în plămâni va fi diminuată.

DACĂ TOATE ACESTEA LE FACEȚI DIN JOI ÎN PAȘTE, LE FACEȚI DEGEABA. PERMANENȚA ESTE CEA CARE RIDICĂ STRUCTURILE DIN NOI ȘI NU MODUL „DIN CÂND ÎN CÂND”.

Așadar, gândurile, sentimentele, cuvintele noastre devin propria noastră ființă. În funcție de semnificația lor, bună sau rea, este în beneficiul sau în pierderea noastră. Dacă înainte cu ceva timp toate aceste lucruri erau cunoscute ca o simplă convenție socială, acum știm că această lege a controlării unui anumit tip de comportament, generos, altruist, calm, liniștit, este înscrisă în propria noastră structură. Așadar, dacă nu ai atâta dorință de a-l respecta pe celălalt, măcar de dragul de a te respecta pe tine, propria ta sănătate, să respecți această lege.

Există în consecință o cale pentru fiecare dintre noi de a ne salva viața grație acestei cunoașteri, și faptul că sunt atât de mulți tineri prezenți aici și că ați solicitat atât de intens să stăm de vorbă, mie mi se pare că este de un foarte bun augur, iar asta mă face să vă spun că sunteți niște oameni minunați, că vă iubesc și vă doresc tuturor succes.”