Prințesa Diana și inelul „blestemat,” ultima bijuterie creată special pentru ea înaintea tragdiei

În vara anului 1997, lumea a fost zguduită de vestea tragică a morții Prințesei Diana într-un accident de mașină la Paris. Printre detaliile care au ieșit la iveală despre ultimele zile ale Dianei se numără o bijuterie deosebită: un inel creat de bijutierul de renume Alberto Repossi. Această bijuterie, destinată să fie un simbol al dragostei și al eleganței, a fost adesea numită „blestemată” din cauza legăturii sale cu tragedia care a marcat sfârșitul vieții Dianei.

Pe 31 august, acum 27 de ani, prințesa Diana murea la Paris într-un accident de mașină. „A trecut mai mult de un sfert de secol, și, de-a lungul anilor, reflectând asupra vieții umane a prințesei Diana, poate că lucrul care m-a întristat cel mai mult a fost să văd cum prințesa era treptat dată uitării, puțin câte puțin, cu fiecare an care trecea. Cred că aceasta a fost o încercare de a umbri o icoană, un mit care făcea umbră celor care sufereau din cauza prezenței sale”, povestește în cartea biografică „Bijutierul prințeselor”  bijutierul Alberto Repossi, cel care a creat ultimul inel al Prințesei Diana. Acesta a întâlnit-o la Saint Tropez în vara aceea blestemată din 1997.

De la dragoste la tragedie

Într-un interviu acordat jurnalistei și corespondentei pe teme regale a publicației Corriere della Sera, Enrica Roddolo, Repossi își amintește în carte ultima vară a prințesei de Wales: „Ea era frumoasă, senină, deși nu radiantă. Cel mai emoționat era Dodi, mai emoționat chiar decât mine, care îi luam măsura degetului inelar celei mai dorite femei din lume. Pentru a detensiona atmosfera, atunci când Dodi a venit să ridice inelul din boutique-ul nostru din Place Vendôme, îmi amintesc că am încercat să glumim despre numele colecției, acel „Dis-moi oui”. Și mi-am luat angajamentul de a păstra discreția. Până într-o zi, în septembrie, când am primit un telefon de la tabloidul britanic The Sun, care aflase de la compania de asigurări Lloyds despre bijuterie.”

A fost începutul unei aventuri care l-a pus pe Repossi în centrul investigațiilor Scotland Yard și ale anchetelor pariziene și britanice asupra ultimelor săptămâni din viața mamei prinților William și Harry.

Repossi adaugă că Diana a fost fără îndoială personalitatea care l-a impresionat cel mai mult în cariera sa: „A fost o poveste de dragoste care, într-o noapte blestemată, s-a transformat într-o tragedie greacă de proporții planetare. Și ceea ce nu puteam să nu observ era că cea mai mediatizată femeie din lume alesese, în acel moment, un model Repossi.”

Bijutierul, martor al ultimului episod din viața prințesei, povestește în biografia sa cum a acceptat să meargă la Londra, la solicitarea Scotland Yard „care a trecut în revistă activitatea fabricii, angajații, documentele vamale… și totul confirma fabricarea și livrarea efectivă a inelului.”

La întrebarea Enricăi Roddolo despre ce s-a întâmplat cu inelul după accident, bijutierul care a lucrat pentru toate curțile regale, dar și pentru antreprenori de renume precum familia Ferrero, răspunde clar: „Nu se știe. Poliția franceză mi-a spus că obiectele personale ale Prințesei D au fost date surorii sale. Nu știu dacă inelul era printre ele…”. Și adaugă: „Ani mai târziu l-am întâlnit pe Prințul Charles la un eveniment De Beers: a fost un schimb foarte cordial. Și am rămas în contact timp de ani de zile cu fundația prințesei pentru a opri proliferarea copiilor „pirat” ale inelului, inelul prințesei inimilor.

Din respect pentru prințesă, pentru acea tragedie consumată într-o noapte de vară, am anulat toate campaniile publicitare ale acelui inel, care a fost retras imediat din vitrinele boutique-urilor noastre: nu se mai găsea în distribuție. Am scos din producție și colecția „Dis-moi oui”. Chiar dacă am primit multe solicitări să exploatăm ocazia, de exemplu în Japonia, am refuzat toate propunerile de noi colaborări și colecții inspirate de inelul care intrase deja în imaginarul colectiv, fiind legat de acea nenorocire. Nu am vrut să profităm de pe urma acelui accident atroce, am vrut doar să uităm durerea acelui dimineață, pe 31 august, cu vestea morții Dianei.”

Cum a ajuns Repossi bijutierul Prințesei Diana

De fapt, Repossi s-a ferit ani de zile de curiozitățile presei, și doar acum își dezvăluie adevărul în cartea „Bijutierul prințeselor”. „Nu m-am pronunțat niciodată despre tragedia de sub Podul Alma, nu a fost niciodată rolul meu, decât acela de martor a ceea ce s-a întâmplat la Maison, și cred că familia regală nu a considerat că suntem capabili să profităm de pe urma acelei tragedii. Am avut confirmarea acestui lucru când, în 1999, am participat ca co-sponsor la defilarea cu Versace, la Londra, sub egida ASR Prințul Charles.”

Mai mult, Maison Repossi, așa cum povestește în carte bijutierul, „a avut întotdeauna o relație de colaborare cu Fundația Prințesei Diana, care lucra pentru a împiedica exploatarea imaginii prințesei în scopuri comerciale și comerțul cu copii ale produselor legate de mitul Dianei.”

Deși interogatoriile repetate ale Scotland Yard-ului pe cazul Diana au lăsat o amprentă de neșters asupra lui Repossi: „Când am fost chemat pentru a treia oară, ceea ce a urmat a fost pentru mine unul dintre cele mai kafkiene interviuri din viața mea: pe scurt, mi s-a spus despre închiderea anchetei și, în ceea ce privește Maison-ul nostru, au înțeles că suntem o societate nobilă și de încredere. Mi-au spus că, de fapt, au verificat toate interceptările telefonice (pe care Mohamed Al Fayed le-a solicitat inutil în copie, chiar și prin justiție), dar au avut probleme cu Hôtel Ritz din Paris, pentru că erau prea multe linii și nu au putut asigura o acoperire de sută la sută. O admitere pe care am considerat-o cel puțin incredibilă…”.

Dar cum a ajuns ultimul inel al prințesei să fie achiziționat chiar de la maison Repossi din Place Vendôme, Paris? „Cu Mohammed Al-Fayed, tatăl lui Dodi, prietenul din ultima perioadă al prințesei, ne cunoscusem cu mult înainte de inelul de la Maison Repossi dorit de Dodi pentru Diana. Când am deschis boutique-ul din Place Vendôme, ne-am trezit vizavi de Ritz-ul deținut de Al-Fayed (pe care îl cumpărase în 1979). Al-Fayed știa că era pentru noi un client important pentru achizițiile de bijuterii. Un schimb de curtoazii: Ritz-ul ne oferea o reducere pentru sejururile și evenimentele noastre, iar Al-Fayed știa că va primi același tratament de favoare atunci când se discuta prețul bijuteriilor pe care le-ar fi achiziționat.”