Primele semne care anunță DIABETUL

Excesul de zahăr din sânge se manifestă prin urinări dese şi sete excesivă, oboseală, pierdere inexplicabilă în greutate, infecţii urinare dese, amorţeala membrelor şi probleme ale pielii.

Există două forme de diabet: cel de tip I, când organismul nu mai produce deloc insulină şi cel de tip II, asociat cu obezitatea şi sedentarismul, când apare rezistenţa la insulina proprie, care duce, în final, la reducerea secreţiei de insulină, dar nu totală.

Diabetul de tip I apare, în general, la copii şi tineri şi este mai grav decât cel de tip II. Niciunul nu se vindecă definitiv. O simplă analiză a glicemiei poate indica boala. O valoare mai mare de 126 înseamnă diabet. Există însă şi alte semne care trădează afecţiunea.

De ce dispar kilogramele

1. Urinări dese şi sete excesivă

Urinările dese şi abundente, mai ales în timpul nopţii, ar putea ascunde un diabet de tip II. Când există exces de glucoză în sânge, rinichii îşi intensifică activitatea pentru a scăpa de ea.

„Când glucoza trece în urină, înseamnă că diabetul este mai evoluat (o glicemie de 180). Setea excesivă apare ca urmare a faptului că organismul trebuie să refacă lichidele pierdute”, explică medicul nutriţionist Eduard Adamescu, de la Cabinetul de Nutriţie şi Diabet „Calea Moşilor”, din Bucureşti.

2. Foame intensă

Episoadele de foame intensă apar din cauza oscilaţiilor glicemiei. Când nivelul zahărului din sânge scade, organismul crede că nu a fost hrănit şi cere mai multă glucoză pentru a funcţiona bine. Aces semn este specific diabetului de tip I.

3. Pierdere în greutate

Un nivel crescut al glicemiei are ca efect o scădere rapidă şi inexplicabilă în greutate (cam 5-10 kg în două-trei luni). Motivul: insulina nu mai duce glucoza la celule, pentru a fi transformată în energie.

Astfel, organismul crede că nu este bine hrănit şi începe să folosească proteinele din muşchi pentru a supravieţui.

„Insulina este un mediator între ceea ce mâncăm şi ceea ce asimilăm. Când ea lipseşte, ce mâncăm se pierde prin urină, foarte puţin se asimilează”, precizează Adamescu.

4. Oboseală şi iritabilitate

Când un om are un nivel ridicat al glicemiei, începe să simtă o oboseală accentuată şi o senzaţie de iritabilitate.

„Şi în diabetul de tip I, şi în cel de tip II, prin urinările dese se pierd minerale, în special potasiu. De aceea, se simte organismul slăbit”, adaugă medicul.

Infecţii şi înnegrirea pielii

5. Vedere înceţoşată

Deteriorarea vaselor de sânge de la nivelul ochilor este frecventă în rândul diabeticilor. Este principala cauză de orbire.

„Astfel de afecţiuni apar atunci când diabetul a fost ignorat cel puţin cinci ani. E bine să mergeţi la oftalmolog dacă aveţi vedere înceţoşată sau flashuri de lumină. El poate depista şi modificările tipice diabetului”, subliniază specialistul.

6. Furnicături şi amorţeală

Furnicăturile şi senzaţia de amorţeală de la nivelul mâinilor şi picioarelor, însoţite de dureri şi inflamaţii arată că nervii sunt deterioraţi din cauza excesului de glucoză care circulă prin vasele de sânge.

7. Candidoză, infecţii urinare

Diabeticii sunt expuşi la infecţii, în special candidoză (şi la femei, şi la bărbaţi) sau infecţii urinare.

„Ele se datorează glucozei care se elimină prin urină şi care creează un mediu profund bacterian”, explică Adamescu.

8. Vindecare greoaie

Tăieturile, infecţiile şi vânătăile care nu se vindecă repede sunt un alt semn al diabetului. Vasele de sânge sunt deteriorate şi îngreunate de excesul de glucoză care circulă prin ele.

9. Probleme ale pielii

Când ai diabet, pielea se usucă, sângele circulă mai prost şi apar şi mâncărimi. Poate apărea agrantoza nigricans, o afecţiune caracterizată prin apariţia unor pete închise la culoare, în special pe gât sau sub braţ.

„Cea mai mare complicaţie este cangrena diabetică – înnegrirea tegumentelor şi necrozarea lor”, precizează medicul.

10. Inflamarea mâinilor şi picioarelor

Dacă aveţi diabet, rinichii îşi pierd capacitatea de a filtra şi de a procesa lichidele. Organismul începe să reţină apa, iar mâinile şi picioarele se umflă. Tratamentul riguros, controlul glicemiei şi reducerea cantităţii de proteine din alimentaţie pot menţine rinchii sănătoşi.