Din cuprinsul articolului
Prima sărbătoare importantă din Postul Crăciunului. Ce sfânt cinstim și care este rugăciunea zilei, rugăciune adresată acestui sfânt pentru sănătate și iubire.
Postul Crăciunului este primul post din anul bisericesc, dar și ultimul din cel civil, care se încheie pe data de 24 decembrie.
De obicei, secul se lasă în seara zilei de 14 noiembrie, însă, dacă pică într-o zi de miercuri sau vineri, secul se va lăsa cu o zi înainte.
Sfântul Paisie de la Neamț
Prima zi a Postului Crăciunului sau Postul Nașterii Domnului coincide cu o mare sărbătoare pentru creștini. Ziua de 15 noiembrie este ziua când creștinii îl cinstesc pe Sfântul Paisie de la Neamț, cunoscut și sub numele de Paisie Velicicovski.
A fost unul din marii nevoitori și înnoitori ai monahismului românesc din secolul al XVIII-lea, potrivit scrierilor de la acea vreme.
Sfântul Paisie de la Neamț s-a născut la data de 21 decembrie 1722 și a fost fiul protopopului Ioan din Poltava. Deși astăzi este cunoscut sub numele de Paisie de la Neamț, acesta a primit la botez, numele de Petru.
Odată cu înaintarea în vârstă, acesta a luat hotărârea, de a se călugări la mănăstirile Liubetk și Medvedovschi.
Sfântul Paisie de la Neamț, în căutarea isihiei: Muntenia și Sfântul Munte
În Muntenia, Petru Velicikovski, devenit între timp rasoforul Platon, avea să trăiască cei mai liniștiți patru ani ai vieții sale, potrivit Basilica.ro.
Între 1742 și 1746 petrece o perioadă de iluminare și înduhovnicire într-una din cele mai vechi vetre de isihaști din răsăritul Europei: zona Vrancea-Buzău.
Aici, încă din secolul al XIV-lea se stabiliseră, în chilii izolate, pustnici, practicanți ai Rugăciunii lui Iisus.
După ceva timp, Sfântul Paisie de la Neamț ajunge la Sfântul Munte Athos, acolo unde este convertit la monahism și trăiește pentru o perioadă de 17 ani.
Stareț la Dragomirna
În anul 1763 pleacă și se îndreaptă spre Moldova. Acolo este numit stareț, la Mănăstirea Dragomirna și trăiește aici între anii 1763-1775. Apoi decide să se mute la Neamț, iar în anul 1791, a fost numit arhimandrit.
Sfântul Paisie de la Neamț a trecut la cele veșnice pe data de 15 noiembrie 1794, a fost îngropat în biserica mare a mănăstirii Neamț, fiind canonizat în anul 1988, potrivit site-ului kfetele.ro.
Rugăciune de Începutul Postului Nașterii Domnului
“ Cuvioase Părinte Paisie, fiu al Ucrainei și părinte duhovnicesc al Moldovei, lauda monahismului ortodox, stareț sfânt al Mănăstirii Neamț, părinte și dascăl al neîncetatei rugăciuni și povățuitor
blând și smerit al cuvioșilor călugări, cu evlavie îngenunchem înaintea sfintei tale icoane și cu credință cerem să te rogi înaintea Preasfintei Treimi pentru noi păcătoșii, fiii tăi.
Ascultă rugăciunile noastre și le du la Hristos Dumnezeu și la Preasfânta Fecioară Maria. Îndepărtează ispitele cele grele de la noi și, cu rugăciunile tale, ajută-ne să biruim patimile și gândurile noastre cele rele.
Învață-ne, Sfinte Părinte Paisie, să ne rugăm cu lacrimi; învață-ne să ne iubim și să slăvim neîncetat pe Dumnezeu.
Alungă dintre noi furtuna ispitelor trupești și sufletești, neascultarea, mândria și tot cugetul viclean. Întărește iarăși viața duhovnicească în mănăstirile noastre și, mai ales, smerenia, ascultarea și sfânta rugăciune.
Izbăvește-ne de împuținarea credinței și împietrirea inimii și roagă-te Domnului să ne dăruiască părinți duhovnicești buni și darul sfintelor lacrimi, ca, astfel, trăind în smerenie și viață curată, să dobândim cereasca împărăție pe care ne-a făgăduit-o Hristos.
Roagă-te, Cuvioase Părinte Paisie, împreună cu toți sfinții, să întărească Hristos dreapta credință în lume și viața sfântă în mănăstirile, în satele și orașele de pretutindeni.
Ajută-ne, Cuvioase Părinte Paisie să împlinim poruncile lui Hristos, și, împreună cu cetele cerești, roagă-te pentru părinții noștri ierarhi, preoți și călugări, pentru mame și copii, pentru cei care sunt
în suferințe și în nevoi, pentru toți dreptcredincioșii creștini și pentru pacea Bisericii lui Hristos, ca să ne acopere de tot răul cu harul Preasfintei Treimi, Căreia I se cuvine laudă și mulțumire în vecii vecilor. Amin.”
