Apare în jurul vârstei de 2-3 ani și poate dispărea pe la vreo 6. Dar, sunt cazuri când tovarășul inventat de mintea ingenioasă a copilului tău îi poate rămâne alături și până la 10 ani sau chiar mai mult
Este bine sau este rău ca un copil să aibă un prieten imaginar? Există tot felul de studii, dar și mituri despre acest amic invizibil. Unele îl acuză, altele îl laudă. Pentru a înțelege ce caută acest prieten imaginar în viața copiilor și cine este el am cerut părerea psihologului Cristina Mihaela Zaharia. Așadar, când apare amicul invizibil? „Dacă micuțul tău are vârsta cuprinsă între 2 ani și jumătate și 3 ani, s-ar putea să remarci că a apărut în viața lui un prieten imaginar. Acesta poate fi un alt copil, un animăluț, un personaj de basm sau un erou din desenele animate. Apariția acestor «tovarăși», în principal de joacă, este o parte normală a dezvoltării copilului. Prietenii imaginari încep să dispară, de obicei, înainte că micuțul să împlinească vârstă de 6 ani. Însă nu trebuie să ne speriem dacă acest lucru nu se întâmplă exact atunci”, ne spune psihologul.
Un studiu a arătat că nu mai puțin de 65% dintre copiii de șapte ani au, la un moment dat, tovarăși imaginari, aproximativ două treimi din tovarășii imaginari fiind prieteni imaginari. Deși există și studii care au prezentat procente ceva mai scăzute de tovarăși imaginari, toate studiile arată că aceștia sunt un fenomen destul de frecvent.
Partener de joacă neobosit
Prietenul imaginar are efecte pozitive în viața copilului. „De obicei, prietenul imaginar aduce multe plusuri în viața micuțului și în prim-plan stă dezvoltarea creativității și înlăturarea timidității copilului. Copiii cu prieteni imaginari nu se plictisesc atât de mult. Aceștia demonstrează creativitate în timpul liber, pentru că au un «partener» de joacă. Prezența prietenilor imaginari nu reprezintă înlocuirea celor reali. Cercetările arată că acești copii sunt mai puțin înclinați să fie timizi și sunt, de fapt, mai populari și mai apreciați. Prietenii imaginari apar mai ales (comuni) la copiii cu frați mai mici abia născuți. Aceștia aduc un confort și înlocuiesc atenția parentală care deunăzi era concentrată doar asupra lor”, completează psihologul Cristina Mihaela Zaharia. Un prieten imaginar dă copilului oportunitatea de a practica ceva ce vrea să spună cuiva în realitate. Îi dă șansa de a-și practica abilitățile verbale, de aceea mulți copii tind să fie mai vorbăreți. Prietenii fictivi ai copilul îi permit dreptul la intimidate…acolo unde adulții nu au voie să pătrundă.
Poate fi și aliatul părinților
Prietenul imaginar al copilului poate deveni o sursă foarte bună de informații pentru părinți, ceea ce nu este de neglijat, atrage atenția specialistul. „Un alt avantaj major în atribuirea unui prieten imaginar este acela în care părinții află care sunt temerile copilului lor. De exemplu, dacă micuțul spune că prietenul lui imaginar se teme să doarmă singur sau că nu îi place întunericul, atunci părinții își vor da seama că, de fapt, copilul lor se teme de aceste lucruri. Dacă micuțul face o boacănă şi strică ceva în casă, îşi aruncă o jucărie sau sparge un pahar, cu siguranță va da vina pe prietenul imaginar şi atunci părinții pot să corecteze cu mai mare uşurinţă anumite comportamente pe care copilul lor, de obicei, se fereşte să le dezvăluie”, explică Cristina Mihaela Zaharia.
Și, totuși, lumea reală
Până când putem sta liniștiți că micuțul nu se plictisește, are preocupări pentru că se joacă împreună cu amicul invizibil? „Dacă micuțul are tendința să investească prea mult timp și sentimente în prietenul lui, să se izoleze și să rămână agățat în acea lume ireală, fără a mai lua contact cu realitatea, atunci este bine să fie investigată mai mult problema. Astfel de situații sunt rar întâlnite. De obicei când părinţii încep să investigheze insistent prezenţa prietenului imaginar, acesta dispare”, adaugă psihologul. Pe măsură ce copilul creşte este indicat să fie ajutat să stea cât mai mult conectat la lumea reală. Părinții trebuie să îi ofere experienţe de care să se bucure ală- turi de alţi copii sau de cei dragi. „Dacă îi vor crea un mediu real atractiv (cu jocuri, plimbări, vacanțe etc.), micuțul își va pierde treptat interesul pentru prietenul fictiv”, încheie specialistul.
