Părintele Sofronie Saharov: Amintiți-vă de aceste cuvinte ale lui Hristos! Este foarte important

Părintele Sofronie Saharov, un arhimandrit și unul dintre călugării creștini ascetici consacrați din secolul XX, a lăsat în urma sa numeroase sfaturi duhovnicești. Iată cum ne învață să trăim în relație cu semenii!

Străduiţi-vă să nu acuzaţi niciodată pe altul, ci rugaţi-vă pentru el. A judeca pe cineva pentru lipsurile pe care le are, înseamnă să nu-ţi vezi propriile tale defecte.În starea noastră de cădere suntem incapabili să judecăm, în mod corect, pe fratele nostru. Să nu fiţi atât de siguri că fratele vostru se înşeală. Nu-l judecaţi.

Este preferabil să nu judecăm. A trăi în frică de Dumnezeu înseamnă a-ţi fi teamă să judeci pe altul într-o manieră păcătoasă şi nu aşa cum l-ar judeca Dumnezeu.

Ce câştig judecând pe fratele meu?

Atâta timp cât nu-l voi vedea aşa cum Domnul îl vede, totul va fi greşit. Începeţi prin această rugăciune, prin ideea de a fi ascultători, de a nu judeca pe fraţii voştri.

Începeţi prin această dorinţă de a-i sluji pe alţii cu dragoste, ca şi Sfântul Siluan, care cerea, în zilele de sărbătoare, să poată sluji în trapeza sutelor de călugări. Era atât de fericit să vadă cât de mult îi iubea Hristos pe aceşti oameni, pe aceşti copii ai lui Dumnezeu.

Îi slujea cu multă dragoste. Împlinite în acest duh, muncile vieţii de zi cu zi, pot să devină o hrană duhovnicească foarte agreabilă.

Seara, datorită acestei atitudini de slujire, inima voastră va fi foarte blândă şi veţi plânge înaintea lui Dumnezeu pentru propriile voastre greşeli, pentru lipsa voastră de iubire.

Greutatea de a comunica cu semenul provine întotdeauna dintr-o lipsă de rugăciune şi iubire. Cum spunea „Stareţul” Siluan, se poate întâmpla că, în ciuda rugăciunilor celor mai fierbinţi, sporul să fie dificil.

Totuşi, când ajungi, prin rugăciunea lui Iisus, să trăieşti în pace cu o persoană, devii capabil să trăieşti cu milioane de alte persoane care i se aseamănă.

Cum ne învață să trăim în relație cu semenii!

A ne ruga pentru altul, înseamnă, datorită unei bune dispoziţii a inimii noastre cu privire la el, a-l ajuta să reziste gândurilor rele pe care poate, nu fără de motiv, să le aibă cu privire la noi.

În schimb, a nu ne ruga pentru altul, înseamnă a justifica, prin lipsa noastră de iubire, gândurile urâte pe care poate să le aibă împotriva noastră. Să păstrăm unitatea în rugăciune în jurul potirului lui Hristos şi vom vedea că este uşor să iubim.

Să fiţi foarte atenţi! Nu permiteţi niciunui gând rău să intre în inima voastră. Nu consideraţi neînsemnate gândurile negative pe care, în linişte, le puteţi avea cu privire la altul.

Păziţi-vă de orice cuvânt care răneşte. Este foarte important. Aminiti-vă, de asemenea, de aceste cuvinte ale lui Hristos: Nu faceţi altora ceea ce nu doriţi să vi se facă vouă.

Urmaţi atitudinea acestui om pe care Dumnezeu îl iubea atât de mult, Părintele Misail, egumenul Mănăstirii Sfântul Pantelimon, pe vremea când eram eu acolo: „Dacă cineva mi se împotriveşte, eu cedez”. Arhimandritul Sofronie Saharov, “Din Viata si din Duh”, potrivit Cuvântul Ortodox.