Premieră în Spitalul Militar Central – prima Ablație de Fibrilație atrială

Prima ablație de fibrilație atrială în Compartimentul de Electrofiziologie și Implant Pacemaker al Centrului de Boli Cardiovasculare din cadrul Spitalului Universitar de Urgență Militar Central “Dr. Carol Davila”a fost efectuată, pe 20 februarie, la o pacientă în vârstă de 69 de ani, aflată în evidența medicilor cardiologi din instituția medicală.

Procedura a fost efectuată de maiorul dr. Vasile Iliese și a fost posibilă datorită dotării cu aparate de ultimă generație. Pentru puncția transseptală s-a folosit sistemul de ecografie intracardiacă (ICE).

Ablația cu cateter reprezintă o metodă de tratament minim invazivă, utilizată pentru diferite tahiaritmii (ritmuri rapide și anormale ale inimii). Trebuie menționat că, în general, aritmiile necesită tratament medicamentos cronic, de aceea, ablația fibrilatiei atriale poate fi o metodă terapeutică optimă atunci când acest lucru este posibil de realizat.

Tratarea pacienților cu fibrilație atrială prin tehnici intervenționale îmbunătățește calitatea vieții mai mult decât tratamentul medicamentos, dincolo de creșterea performanțelor cardiace (ameliorarea simptomelor și îmbunătățirea scorului EHRA (European Heart Rhythm Association) care cuantifică simptomele FiA).

Ca tehnică, ablația de fibrilație atrială implică distrugerea celulelor cardiace anormale, responsabile de generarea aritmiilor, utilizând catetere (tuburi subțiri, lungi, flexibile) introduse prin abord venos, până la nivelul inimii unde, după identificarea zonei anormale, vor elibera energie cu producerea de mici leziuni.

Cateterul de ablație utilizează o sursă de energie precum energie radiofrecvența (unde radio), criotermie, energie laser (unde ușoare), pentru a crea o leziune la nivelul situsurilor responsabile de apariția fibrilației atriale, blocând astfel acest circuit care generează FiA. Procedura standard este izolarea venelor pulmonare, zona din jurul acestor vase fiind cel mai frecvent implicată în generarea descărcărilor electrice aberante din fibrilația atrială.

Ablația de fibrilație atrială se realizează cu anestezie generală, derulată pe o durată a intervenției cuprinsă între 60 și 120 de minute, funcție de răspunsul fizio-patologic al pacientului, toate acestea presupunând o spitalizare de 24-48 de ore pentru monitorizarea pacientului și efectuarea examenelor clinice și paraclinice necesare evaluării beneficiului intervenției.

Ce este Fibrilația atrială?

Fibrilația atrială (FiA) este cea mai frecventă aritmie cardiacă (ritm anormal al inimii). Ea se caracterizează printr-o activitate electrică atrială rapidă, haotică. În fibrilația atrială semnale electrice anormale determină camerele superioare ale inimii, numite atrii, să fibrileze. Fibrilația atrială crește riscul de a face un accident vascular cerebral (AVC) pentru că sângele stagnează în urechiușa atriului stâng unde se transformă în cheaguri (trombi). Acești trombi pot intra în circulația sangvină migrând spre creier sau alte zone ale corpului.

Tipuri de Fibrilație Atrială:

1.Fibrilația atrială paroxistică reprezintă episoade intermitente, de durată variabilă, dar sub 7 zile, care pot ceda brusc, fără intervenție sau prin tratament specific (de obicei în primele 24 de ore).

2.Fibrilația atrială persistentă are o durată peste 7 zile, necesită de obicei tratament specific (medicamentos sau conversie electrică prin șoc electric extern) pentru restabilirea ritmului cardiac normal (ritm sinusal) sau pentru controlul frecvenței cardiace

3.Fibrilația atrială permanentă (cronică)– fibrilația atrială cu durata de peste un an.

Fibrilația atrială este o boală progresivă și, de aceea, în peste 50% din cazuri, pacienții cu fibrilație atrială paroxistică vor prezenta fibrilație atrială persistentă și, ulterior, permanentă.

Întrucât activitatea atrială este haotică, acest lucru favorizează formarea trombilor (cheaguri de sânge) în inima, trombi care pot migra ulterior în circulația sistemică determinând complicații serioase, cel mai frecvent accident vascular cerebral ischemic. De aceea, acești pacienți necesită de obicei tratament anticoagulant (de tip anticoagulant oral, Trombostop), în absența contraindicațiilor.