Povestea primei femei medic din România. Studii briliante la Paris, refuzată la angajare în propria țară

Povestea primei femei medic din România. Maria Cuțarida-Crătunescu a fost nu doar prima femeie medic din România, ci și prima femeie doctor în medicină.

Militantă feministă într-o țară sufocată de prejudecăți, Mariei Cuțarida- Crătunescu i-a fost refuzat un post de medic secundar la serviciul de „boli ale femeilor” în cadrul Spitalului Brâncovenesc. În schimb, i s-a oferit un post de un post de profesoară de igienă.

Prima femeie medic din România, studii de Medicină la Zurich și Paris

Maria Cuțarida s-a născut la 10 februarie 1857, la Călărași. Și deși a trăit într-o epocă în care femeile abia dacă absolveau opt clase, nu aveau drept de vot şi doar cele din familii burgheze frecventau liceul, a fost mereu încurajată de familie.

Potrivit Evenimentul Istoric, a urmat studiile liceale la Școala Centrală din București. În anul 1877, ambiţionată de exemplul studentelor la medicină din alte ţări europene, a crezut într-o carieră s-a înscris la Facultatea de Medicină din Zurich.

Cu toate acestea, pentru că avea dificultăți în vorbirea limbii s-a transferat la Universitatea din Montpellier, unde și-a susținut teza de licență în limba franceză.Stagiul de spital și de pregătire pentru doctorat l-a făcut la Paris.

Însă pentru a-i fi recunoscute diplomele, la Bucureşti, dar şi din cauza dificultăţilor de limbă, s-a transferat la Montpellier, unde a absolvit Facultatea de Medicină.

Prima româncă medic din 17 femei care studiau medicina la Paris

În toamna anului 1880, când se afla la Montpellier, a scris o petiţie, în atenţia Camerei Deputaţilor de la Bucureşti, solicitând să i se acorde o bursă pentru continuarea studiilor, pe motiv că, spunea ea, „mijloacele tatălui nu mă mai pot ajuta şi sunt în situaţia de a întrerupe învăţătura”.

În ianuarie 1881, după cercetarea cererii, Camera Legislativă trimitea răspunsul la petiţia tinerei:

„Considerînd că o femeie medic poate aduce servicii însemnate societăţii, considerând că asemenea ştiinţă lăudabilă trebuie încurajată, considerînd că ar fi chiar în dauna societăţii ca dînsa să-şi întrerupă învăţătura, se acordă d-rei Maria Cuţarida o bursă de 2400 de lei pe an, pe timp de patru ani, începînd cu 1 octombrie 1881”.

În Franţa acelor ani erau doar 17 fete care studiau medicina, una dintre acestea fiind Maria Cuţarida.

Presa din România ia urmărit evoluția cu interes, astfel că, la acea vreme, puteau fi citite articole cu titluri precum „O româncă în străinătate vorbește despre succesele sale la studii”, sau „O româncă, doctor în medicină”.

Prima femeie medic a fost respinsă în țară la angajare

Stagiatura și pregătirea doctoratului a efectuat-o la Facultatea de Medicină din Paris, unde, în anul 1884, a obţinut doctoratul cu lucrarea intitulată „L’hydrorrhee et sa valeur semiologique dans le cancer du corps del’uterus” – „Despre hidroree și valoarea ei semiologică în cancerul corpului uterin”, fiind prima femeie cu o astfel de calificare din toate ţările est-europene.

Istoricii români afirmau la acea vreme că interesul acesteia pentru ginecologie poate fi explicat și de faptul că o femeie-doctor, în această specialitate, ar fi putut fi mai ușor acceptată de colegi și de paciente.

A revenit în România, iar pentru a obține libera practică aici, Maria Cuţarida – devenită şi Crătunescu prin căsătorie – și-a echivalat diploma din străinătate, promovând examenul cu calificativul „magna cum laude”.

În ciuda acestor reazlizări remercabile, a fost respinsă, de multe ori, la concursurile de promovare la care a participat, în propria sa țară.

Inițial, și-a deschis o clinică particulară, însă, în paralel, în anul 1884, a solicitat un post de medic secundar la serviciul de „boli ale femeilor” în cadrul Spitalului Brâncovenesc, în condiţiile în care practica în spital era esenţială din perspectivă profesională.

A fost respinsă de conducere, fără să i se dea vreo explicație. În locul postului de doctor cerut, i s-a oferit un post de profesoară de igienă.

După un an a primit totuşi un post de medic secundar la Spitalul „Filantropia” din Bucureşti, unde oferea consultaţii gratuite, apoi a participat la un concurs în vederea obţinerii gradului de medic primar ginecolog al secţiei de consultaţii gratuite, însă nu a reușit să îl promoveze, tot din cauza aceloraşi prejudecăţi de gen.

Maria Cuțarida-Crătunescu, activitate benevolă

În perioada 1885 – 1898, s-a dedicat asistenţei medicale la Fabrica de Tutun din Bucureşti, îngrijind circa 2.000 de muncitoare. Și-a continuat activitatea benevolă la Spitalul Filantropia, în anul 1886 devenind şefa catedrei de igienă a Azilului „Elena Doamna”, iar din anul 1891, şi a secţiei de ginecologie de la Filantropia.

În anul 1894, Eforia Spitalelor, cea care administra instituţiile medicale din Bucureşti, a modificat profilul secţiei în care lucra Maria Cuţarida din ginecologie în chirurgie ginecologică, schimbând şi programa concursului.

Maria Cuțarida-Crătunescu a protestat vehement și i-a acuzat pe diriguitori că încearcă desfiinţarea secţiei de ginecologie, protestele ei fiind, evident, inutile.

În final, Maria Cuţarida și-a înaintat demisia, şi, încheind practica spitalicească, s-a dedicat asistenţei medico-sociale a mamei şi copilului.

Copiii nevoiași și mișcarea feministă

În anii 1897 – 1898, a pus bazele organizaţiei „Leagănul” şi „Societăţii Materna”, care se dedica ocrotirii copiilor nevoiaşi, fără deosebire de religie, naţionalitate sau legitimitate, iar în anul 1899, a înfiinţat prima creşă internă din România care avea să sprijine mamele muncitoare cu copii.

Este autoarea lucrărilor „Leucoreea” – în anul 1884 şi „Despre leagăne” – în anul 1899.

În anul 1900 a prezentat, la Paris, în cadrul Congresului acţiunilor feministe, lucrarea „Le Travail de la femme en Roumanie” – „Munca femeii în România”, prezentând statistici privind gradul de accedere a femeilor pe scara socială.

„Numărul ce rezultă din titlurile academice acordate celor 825 de fete în decurs de 26 de ani vorbește îndeajuns în favoarea activității noastre intelectuale. Într-adevăr, din 1875, de la promovarea primei fete cu bacalaureat în România, numărul lor s-a ridicat până la 432 bacalaureate, 40 licențiate în Litere și 21 licențiate în Științe, 12 doctorese în Medicină…, o doctoreasă în Drept de la Facultatea din Paris, și o licențiată în Drept, 319 profesoare de școală secundară de fete și 2 licențiate în Farmacie.

Dacă la acest număr se adaugă cel al artistelor noastre și al femeilor de litere fără titlu, acesta va fi destul de elocvent pentru a arăta cât de mare este la românce elanul entuziasmului pentru munca intelectuală”, prezenta Maria Cuțarida-Crătunescu.

Prima femeie medic s-a retras din activitatea medico-socială din cazua problemelor de sănătate

Plasarea sa în fruntea mişcării feministe din ţara noastră a făcut să fie invitată şi la alte congrese ale genului, cum au fost Congresul Protecţiei copilului – de la Bruxelles, 12 – 16 septembrie 1907, şi la Copenhaga – în anul 1910, unde, în aceste cazuri, a oferit detalii despre dezvoltarea concepţiei medicale româneşti împotriva mortalităţii infantile şi despre apariţia şi dezvoltarea creşelor din România.

În anul 1904 și-a închis cabinetul particular, urmând să se ocupe exclusiv de „Societatea Materna”, iar spre finalul vieţii a acordat îngrijiri medicale la Institutul şi internatul Evanghelic, denumit Spitalul Militar temporar nr.134, în anii Primului Război Mondial.

După încheierea ostilităţilor, din cauza problemelor de sănătate, Maria Cuțarida-Crătunescu s-a retras din activitatea medico-socială.

A trecut la cele veșnice în ziua de 16 noiembrie 1919, la doar 62 de ani, fiind înconjurată de câteva dintre discipolele sale, care au învățat de la ea ce înseamnă tenacitatea și vocația feminismului.