Povestea părintelui Luca Bîlteanu, preotul-medic cu șase facultăți, care a ales România. „Aici îmi găsesc împlinirea sufletească!”

Din cuprinsul articolului

Lect. Univ. Dr. Luca Bîlteanu a absolvit șase facultăți printre care: Teologia, Fizica, Matematica, Drept Canonic, Medicina, trei dintre ele făcute în Franța. Vorbește patru limbi străine și are doar 41 de ani. Este medic rezident în specialitatea radioterapie la spitalul Fundeni. Adică exact acolo unde există suferința cea mai adâncă.

În fiecare zi de la ora 7.00 este în spital, iar după ora 14.00 predă ca și conferențiar Biostatistică si Biofizică.

Părintele Luca, Liviu Bîlteanu pe numele de mirean, a ajuns protosinghel la Mănăstirea Crasna, medic rezident în cadrul Institutului Oncologic București și lector universitar, prin binecuvântarea lui Dumnezeu, după cum mărturisește.

Povestea părintelui Luca Bîlteanu, preotul-medic cu șase facultăți, care a ales România. „Aici îmi găsesc împlinirea sufletească!”

Invitat în emisiunea „Fără anestezie” moderată de medicul Lucian Duță, pe EVZ PLAY, părintele Luca a dezvăluit de ce a ales să se reîntoarcă în România. „În Diasporă românii sunt o minoritate, sunt străini și sunt tratați ca atare”,

„În primul rând, motivul pentru care m-am întors în România, este că, chiar dacă o să sune paradoxal, numai în România, toate aceste vocații ale mele se pot împlini. Fără să fiu nerecunoscător față de statul francez care a finanțat studiile mele, începând cu masterul până la doctorat. Acolo, lucrurile sunt foarte stricte. Există o elită intelectuală și societatea este foarte stratificată.

Mai exact, în Franța era foarte greu să fiu și preot, mai ales să fiu călugăr, și să desfășor și o activitate științifică, să fac și medicina, să am și o activitate didactică. Aici, în România, este totuși patria mea. Oamenii au o mai mare deschidere și chiar dacă resursele de cercetare și de activitate profesională sunt mai reduse, aici am putut să simt această împlinire. Și cred că este vorba mai mult de o împlinire sufletească.

Oricât am încerca să spunem, oricât am încera să zugrăvim lucrurile așa, frumos, în Diasporă românii sunt o minoritate, sunt străini. Și, fără să fac nicio acuză, sunt tratați ca atare. există povești legate de performanța românilor în Diasporă – pot să dau și eu câteva exemple-, dar aceste povești de succes s-au realizat cu niște sacrificii pe care eu nu eram pregătit să le fac”, a mărturisit Luca Bîlteanu

„M-am întors aproape depresiv de la Paris”

Părintele Luca se simte împlinit în România, unde a revenit „aproape depresiv” de la Paris.

„De la Paris m-am întors aproape depresiv, dacă nu chiar depresiv. Iar în clipa în care m-am întors în România, și am început să fac Medicina și am fost hirotonit, am simțit o plenară mulțumire și bucurie.”

Există medici cărora le e rușine să-și mai recunoască credința în Dumnezeu și doar suferința îi face uneori să se trezească și să se întoarcă cu fața către adevărata Lumină! Pentru părintele Luca, credința în Dumnezeu nu a venit pe parcursul studiilor, medicul mărturisind că a crezut dintotdeauna în Dumnezeu.

„Am fost un om credincios înainte să studiez fizica. Aș vrea să fac o corecție terminologică: aplecarea către monahism, către viața duhovnicească, am simțit-o de mic. De când mi-aduc eu aminte, am avut o relație specială cu Dumnezeu.

În secolul actual, orice om al bisericii trebuie să se străduiască pe cât se poate să studieze. Și din acest motiv am făcut și studii de Teologie, la îndemnul duhovnicului meu de atunci, care mai târziu a fost starețul meu.

Partea cu teologia a venit dintr-o curiozitate intelectuală și, bineînțeles, din faptul că biserica își dorește să aibă oameni cât mai pregătiți”, a precizat medicul călugăr.

„Mecanismul care îl apropie pe om de Dumnezeu este rugăciunea”

În prezent, Luca Bîlteanu este rezident de radioterapie, acesta mărturisind că modelul săueste Sfântul Luca al Crimeii.

„În jurul vârstei de 18 ani, am citit viața Sfântului Ierarh Luca al Crimeii, chirurgul, am iubit suferința și mi-a plăcut foarte mult acest model. Și chiar dacă sună puțin sec, l-am ales ca model pe acest Sfânt. Asta, pe plan sufletesc.

Iar pe plan personal, am lucrat în diverse domenii ale fizicii, cu iradierea semiconductorilor, cu grafenă…, dar mi-am dat seama că fizica își regăsește cea mai mare aplicație și se pune în serviciul omului, dacă este aplicată în medicină. Nu dacă zburăm pe Cosmos, nu dacă lansmăm rachete, ci dacă explorăm acest univers foarte complex care este omul și reușim să-l reparăm un pic.

Mașinăria/mecanismul care îl apropie pe om de Dumnezeu este rugăciunea. Nici mai departe, nici mai aproape. Cei care încearcă să găsească dovezi și să se spijine de științele exacte pentru a se apropia de Dumnezeu fac o greșeală. În sensul că riscă să caute fără să găsească. Un om de știință adevărat se trezește dimineața cu perspectiva falimentului activității sale științifice.

Eu am învățat că doar 1% până la 5% din toate întreprinderile noastre către cercetarea științifică și tot ceea ce ne propunem reușește. De cele mai multe ori, nu reușim. Și atunci, să îți propui un demers sprijinit pe rigoarea fizicii și a matematicii să te apropii de Dumnezeu, este un pic falimentară”, a concluzionat părintele Luca.