Povestea emoționantă a unui copil abandonat la doar o lună pe șina de tren. Ce a ajuns astăzi?

Rata abandonului copiior este un subiect sensibil și cu toate aceste rămâne un fenomen social greu de combătut. Dacă în general copii sunt abandonați chiar în maternități și secții de pediatrie, în cazul lui Valentin Perduș viața a fost și mai cruntă: acesta a fost abandonat pe calea ferată la vârsta de numai o lună.

Acesta și-a petrecut copilăria în mai multe centre de plasament, unde a îndurat numeroase bătăi, dar și  foamete. După ani și ani de chin, Valentin și-a îndeplinit visul și anume acela de a deveni medic.

„Abandonul e făcut cu sânge rece, din punctul meu de vedere. Nici un câine, o căţeluşă care face puiuţi, nu şi-i lasă. Dar o mamă, care îşi lasă puiuţul, nu poate fi numită mamă”, spune Valentin Perduș.

Valentin este acum cadru medical în cadrul Spitalului Municipal Timișoara, dar are competențe limitate. Acesta își dorește să ajungă să lucreze în secția ATI.

”Ce pot învăța aceşti copii de la aceşti educatori? Probabil nimic. Ce sentimente poţi avea? N-ai cum. Empatia, bucuria, fericirea pentru o bomboană, nu aveai. Erai tot într-o luptă, pentru că, de multe ori, mâncarea pe care o primeam noi, în centrele de plasament, nu era tocmai bună

Majoritatea mâncării era aruncată la porci. Eram bătuţi, bătuţi şi iar bătuţi. Uneori înfometaţi, făceam baie fiecare cum puteam. Spre exemplu, eram ca în armată, când trebuia să faci în 5 minute, să te clăteşti, să te săpuneşti, să te clăteşti din nou, sub apă rece. Nu era apă caldă. Dar uite că am rezistat acestor orori nenorocite şi sunt în viaţă încă. Pe de altă parte, alţi colegi de-ai mei au rămas infirmi, au murit”, a mărturisit Valentin Perduș, conform Aleph News.

Medicii din secțiile ATI: îngerii păzitori ai blocurilor operatorii

„Pe tot parcursul şcolarizării mele, la ucenici şi profesională, mergeam la biblioteca din Ploieşti, unde făceam studiu individual: anatomia şi fiziologia omului. Am dat admiterea la Facultatea de Medicină din Oradea, unde, sigur, am promovat admiterea.

Tot anestezie şi terapie îmi doresc. Când eram la Cluj, tot anestezie şi terapie. Făceam gărzi, mergeam în gărzi tot pe secţia de terapie intensivă. Din punctul meu de vedere, este o secţie specială, o secţie în care se adună toată medicina, efectiv toată medicina. Aceşti specialişti, medici, anestezişti, au o zicală: sunt îngerii păzitori ai blocurilor operatorii”, spune Valentin.

România: țara în care nu poți face pentru că nu ești lăsat

„România este, pentru mine, o ţară specială, dar sistemul în care trăim în România este unul dezastruos. Şansa de a deveni ceva şi de a arăta oamenilor ceea ce poţi… Nu o poți face pentru că nu ești lăsat”, a spus Valentin Perduș.