Agenţia Internaţională pentru Cercetări asupra Cancerului (IARC), un organism specializat al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), a anunţat joi că a inclus poluarea din aer în categoria factorilor cancerigeni.
„Experţii au ajuns la concluzia (…) că există dovezi suficiente pentru a spune că expunerea la poluarea din aer cauzează cancer pulmonar. Ei au notat, de asemenea, o asociere pozitivă cu un risc ridicat de cancer al vezicii urinare”, precizează IARC într-un comunicat.
Acestea sunt concluziile la care au ajuns experţii internaţionali, reuniţi timp de mai multe zile la Lyon pentru a analiza studiile realizate pe mai multe mii de persoane, monitorizate câteva decenii, a precizat medicul Dana Loomis, într-o conferinţă de presă organizată la Geneva.
Pentru moment, datele nu au permis medicilor să determine dacă un anumit grup de persoane (femei sau bărbaţi, tineri sau persoane în vâstă) este mai vulnerabil. Însă „persoanele cele mai expuse (la aerul poluat, n.r.) sunt cele mai vulnerabile”, a explicat, la rândul său, medicul Kurt Straif, expert al IARC.
„Aerul pe care îl respirăm a fost contaminat cu un amestec de substanţe care cauzează cancer”, a adăugat el.
Cele mai recente date de care dispune IARC arată faptul că, în 2010, 223.000 de persoane au decedat din cauza unui cancer pulmonar asociat cu poluarea atmosferică.
IARC va publica toate concluziile acestei reuniuni, de o manieră detaliată, săptămâna viitoare, în prestigioasa revistă medicală britanică The Lancet.
Prezentare generală: Principalii agenţi poluanţi din aer care cauzează cancer
Poluarea atmosferică de origine umană, cauzată de microparticule, ozon, dioxid de azot şi metale grele, provine în special din industrie, activităţi precum încălzire şi transport şi mai ales din arderea carburanţilor fosili, contribuind la declanşarea cancerului.
Pe lângă riscul de cancer, evidenţiat joi într-un raport al unei organizaţii afiliate OMS (Organizaţia Mondială a Sănătăţii), efectele pe care poluarea atmosferică le are asupra stării de sănătate sunt multiple. Prezentăm mai jos principalii agenţi poluanţi din aer.
Microparticulele – acestea sunt materii microscopice aflate în suspensie în aer. În oraş, microparticulele se fac vinovate de înnegrirea faţadelor clădirilor.
Se remarcă PM10 (diametru mai mic de 10 microni, de 6-8 ori mai mici decât grosimea unui fir de păr), care provin mai ales din procese mecanice precum activităţi de construcţie, şi particulele fine (PM 2,5 – diametru mai mic de 2,5 microni), care provin din arderea lemnului şi a carburanţilor (în special de motoare diesel), dar şi vaporii industriali.
Microparticulele sunt considerate „agentul poluant atmosferic cel mai nociv pentru sănătatea umană din Europa” de către Agenţia europeană pentru mediu (AEE), care a precizat recent faptul că 90% din locuitorii din mediul urban sunt expuşi la aceste particule dincolo de pragurile recomandate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS).
Cele mai mici particule, care generează cele mai mari îngrijorări pe plan sanitar, pătrund în cele mai profunde ramificaţii ale căilor respiratorii, dar şi în sânge. În plus, el pot să conţină metale toxice precum arsenic, mercur şi nichel.
În afară de cancer, expunerea prelungită la microparticule poate să genereze astm, alergii, maladii respiratorii şi boli cardiovasculare. Potrivit unui studiu recent, chiar şi o expunere considerată slabă la microparticule creşte riscul pentru bebeluşi de a avea la naştere o greutate sub medie.
Ozonul – Acest agent poluant major provine din reacţiile chimice, sub efectul soarelui, implicând mai mulţi poluanţi emişi în aer, precum oxizii de azot şi compuşii organici volatili (hidrocarburi, solvenţi). Vârfurile concentraţiilor de ozon apar mai ales în perioada estivală, însă vântul poate să deplaseze acest poluant la distanţe mari de regiunea în care a fost produs.
„Ozonul este un gaz puternic şi agresiv” care, în concentraţii mari, „corodează materialele, clădirile şi ţesuturile vii”, afirmă AEE. El reduce mai ales capacitatea plantelor de a asigura procesul de fotosinteză şi, în corpul uman, antrenează „o inflamare a plămânilor şi a bronhiilor”.
Transportul rutier, agricultura, industria manufacturieră se află la originea principalilor poluanţi care produc ozon.
Oxizii de azot – Este vorba de monoxidul de azot (NO) şi mai ales de dioxidul de azot (NO2), care se formează în principal în timpul procesului de combustie, mai ales în motoarele automobilelor şi în centralele termice.
Dioxidul de azot este cel mai nociv dintre cei doi pentru sănătatea umană. Asociat transportului rutier, el afectează mai ales oraşele. Este „un gaz iritant care generează hiperactivitate bronşică”, potrivit site-ului Ministerului Ecologiei din Franţa. Acest gaz creşte frecvenţa şi intensitatea crizelor de astm şi poate favoriza numite afecţiuni pulmonare la copii.
Alţi agenţi poluanţi atmosferici – Dioxidul de sulf produs de industrie se află la originea multor patologii respiratorii şi contribuie la apariţia ploilor acide, a benzenului care provine din arderea lemnului pentru încălzire. Acest gaz poate să provină şi din transport şi este unul dintre compuşii organici volatili cei mai nocivi, alături de amoniac (NH3), creat din reacţia azotului cu hidrogenul.
Industria emite şi metale grele – plumb, cadmiu, nichel, arsenic şi mercur – care se acumulează în organism şi pot afecta sistemul nervos, funcţiile renale, hepatice şi respiratorii.
Sursa: Mediafax
