De ce avem nevoie de dulce și din ce surse ne luăm „zahărul bun”

Pofta de zahăr. Glucidele sunt necesare organismului și sunt prima sursă energetică. Glucoza și fructoza eliberează 4 cal/gram, atâta doar că zahărul aduce calorii „goale”, adică zero nutrienți esențiali.

Zahărul nu conține nici vitamine, nici minerale, nici aminoacizi esențiali, este doar „energie pură”. Cele mai multe alimente bogate în zahăr, cum ar fi produse de patiserie, sucuri și batoane de ciocolată conțin foarte puține substanțe nutritive esențiale și, prin urmare, pot fi clasificate drept calorii „goale”. Cei care le mănâncă în locul altor alimente mai nutritive vor avea, probabil, deficit de multe substanțe nutritive importante.

Creierul, păcălit de „nevoia” de dulce

Știm că poate duce la boli îngrozitoare, dar nu renunțăm la zahăr. De ce? „Zona din creier numită hipotalamus ar trebui să reglementeze aportul nostru alimentar. Într-un studiu publicat în 2013, la două grupuri de voluntari li s-a oferit fie o băutură îndulcită cu glucoză, fie o băutură îndulcită cu fructoză.

La băutorii de glucoză a scăzut fluxul de sânge în hipotalamus și s-au simțit sătui, în timp ce la cei care au băut fructoză a crescut fluxul de sânge în această zonă a creierului și le era încă foame. De asemenea, fructoza nu reduce nivelurile de ghrelină (hormon de foame) cum face glucoza. Dacă studiile arată ca fructoza nu induce sațietate la fel ca și glucoza, se demonstrează că consumul de fructoză (deci, de zahăr) va contribui la un aport mai mare de calorii”, spune dr. Mariana Graur.

Pofta de zahăr. Plăcere și dependență

Când consumăm zahăr, dopamina este eliberată in creier, oferindune un sentiment de plăcere. „Aceasta este un mecanism asemănător celui în care abuzul de droguri (cocaină ) creează dependență. Anumite persoane, cu o anumită predispoziție la dependență, au un comportament care caută recompensa și pot deveni dependente de zahăr. Din cauza efectelor sale puternice asupra sistemului de recompensă din creier, zahărul poate fi consumat abuziv”, mai spune medicul.

Cum se ajunge la boală

Din punct de vedere nutrițional, nu toate caloriile sunt egale. Efectul a 100 de calorii de glucoză nu este același cu cel produs de 100 de calorii din zahăr, care este mult mai nociv. Un alt aspect important este viteza cu care sunt consumate aceste calorii. Spre exemplu, dacă zahărul este consumat în formă lichidă, va ajunge în ficat o cantitate mai mare de fructoză într-un interval mic de timp. Atunci când cantități mari de fructoză intră în ficat, care este deja plin de glicogen, cea mai mare parte din ea se transformă în grăsime. Așa se ajunge la diabetul zaharat de tip 2, care afectează în prezent peste 300 de milioane de oameni din întreaga lume, 80% dintre aceștia fiind obezi.

Pofta de zahăr. De unde ne luăm „zahărul bun”?

Așa cum spuneam, alimentația conține zaharuri naturale (cereale, fructe și legume, lactate) și zahăr „liber”, zahărul adăugat la alimente și băuturi, precum și zahărul găsit în miere, siropuri, sucuri de fructe și concentrate de sucuri de fructe. Acest zahăr liber îl contabilizăm. „Recomandarea este ca maximum 5% din caloriile zilnice să provină din zahăr (25-35 g) și acesta de preferință adăugat în alimente (nu în lichide). Mai ales copiii să nu bea niciun lichid îndulcit ci doar apă și lapte. Sucurile de fructe și mierea se vor contabiliza tot ca zahăr adăugat. Este bine să consumăm fructe întregi care aduc și fibre ce au ca rezultat mai puține glucide absorbite în intestin, un semnal de sațietate mai precoce, deci ne oprim din mâncat mai devreme”, ne sfătuiește profesor dr. Mariana Graur.

La fel de periculos ca drogurile

În ultimii 50 de ani consumul de zahăr la nivel mondial s-a triplat. În 2008 fiecare american consuma peste 28 kg zahar/an (în afara sucurilor de fructe) ceea ce înseamnă un consum mediu de 20 lingurițe zahăr/zi adică aproape 400 cal. Americanii au crescut în ultimii 20 de ani consumul de fructoză de la 15 grame pe zi, până la 75 de grame pe zi sau mai mult. Se poate spune că „zahărul dăunează grav sănătății” , este o „toxină cronică”, supranumită „otrava albă”. Profesor dr. Mariana Graur punctează ceva esențial: „Dacă măsuri raționale au dus la limitarea consumului de alcool și a fumatului, putem crea politici care să producă o schimbare în societate privind reducerea consumului masiv de zahăr. Pentru a obține această schimbare în societate, publicul trebuie să fie mai bine informat despre ultimele descoperiri științifice privind efectele nocive ale zahărului în exces”.