Populația marină, îmbibată cu plastic. Fibre de plastic în intestinele a 100% dintre exemplarele din cel mai adânc loc din lume

Plasticul a fost în primă fază o soluție de ușurare a vieții oamenilor, dar efectele lui sunt devastatoare și încep să își arate colții hâzi! Oamenii de știință sunt șocați de descoperirile făcute.

Niciun ecosistem marin nu este ferit de poluarea cu plastic, au concluzionat cercetătorii care au descoperit în premieră microparticule de plastic în intestinele crustaceelor mici care trăiesc în străfundurile oceanelor, la aproximativ 11 kilometri adâncime, relatează AFP, la sfârșitul lunii februarie.

Autorii unui studiu publicat miercuri în jurnalul ştiinţific Royal Open Society Science au disecat 90 de crustacee amfipode din familia Lysianassidae, creveţi de mici dimensiuni colectaţi de pe fundul a şase dintre cele mai adânci fose oceanice răspândite în Cercul de Foc al Pacificului.

În corpul a 65 de exemplare (peste 72%) s-a descoperit cel puţin o microparticulă de plastic.

Contaminarea vizează toate zonele. Între cel puţin 50% dintre exemplarele colectate de la aproape 7.000 de metri adâncime din Groapa Noilor Hebride şi până la 100% dintre cele capturate de la aproape 11.000 de metri din Groapa Marianelor – cel mai adânc loc cunoscut – ingeraseră plastic.

„O parte din mine se aştepta să găsească aşa ceva, însă nu şi la (descoperirea) fibrelor (de plastic) în intestinele a 100% dintre exemplarele din cel mai adânc loc din lume. Este enorm”, a declarat pentru AFP Alan Jamieson, specialist în ecologie marină la Universitatea Newcastle din Marea Britanie.

Omul de ştiinţă, specialist în explorare subacvatică, care a descoperit mai multe specii în abisuri, nu studiază de regulă probleme legate de poluarea cu plastic. Însă, echipa sa i-a pus la dispoziţie amfipode din familia Lysianassidae (Hirondellea, Eurythenes gryllus…) colectate între 2008 şi 2017 în capcanele plasate pe fundul oceanelor cu ajutorul vehiculelor submarine. O colecţie incomparabilă, de care cercetătorii au vrut să profite pentru a aduce o contribuţie la cunoaşterea „subiectului arzător” al poluării cu microplastic, a explicat el.

”Este ca şi cum aţi înghiţi o coardă de polipropilenă de 2 metri”

Peste 300 de milioane de tone de plastic sunt produse în fiecare an, o parte dintre acestea ajungând în oceane.

Potrivit estimărilor ştiinţifice, aproximativ 5.000 de miliarde de fragmente de plastic cu greutatea totală de peste 250.000 de tone plutesc la suprafaţă, materie ce se degradează şi se scufundă sub formă de microparticule pe fundul mărilor şi oceanelor, scrie Agerpres.

Studiile anterioare au documentat prezenţa microparticulelor de plastic în sedimente marine colectate de la circa 7.000 de metri adâncime, în apropiere de Groapa Kurilelor, sau găsite în organisme care trăiesc până la 2.200 de metri, în străfundurile Atlanticului de Nord. Însă, majoritatea studiilor se concentrează pe ceea ce se petrece la suprafaţă.

Aceste date noi demonstrează că ”găsim (microparticule de plastic) în mod sistematic în animalele din tot Pacificul, la adâncimi extraordinare. Este peste tot. E timpul să acceptăm ca microparticulele de plastic sunt peste tot”, a subliniat Jamieson.

Unele fose în care trăiau exemplarele studiate se află la câteva mii de kilometri distanţă unele de altele. Problema poluării zonelor de mare adâncime nu este nouă, primele probe datând din 2008, precizează AFP. Impactul ingerării microparticulelor de plastic de către aceste organisme care se află în prima parte a lanţului trofic al zonelor abisale nu este cunoscut. Însă, există fără îndoială un risc de obstrucţie. ”Este ca şi cum aţi înghiţi o coardă de polipropilenă de 2 metri şi speraţi că nu vă va afecta sănătatea”, a comentat cercetătorul.

Odată cu pătrunderea lor în lanţul trofic, „există o mare probabilitate” a unui „ciclu perpetuu” prin care aceste microparticule de plastic să fie transferate de la un animal la prădătorul său, a explicat specialistul.

Organizaţia Naţiunilor Unite şi organizaţii non-guvernamentale au declarat război plasticului încercându-se stoparea la sursă a poluării prin lupta contra conceptului obiectelor de unică folosinţă. Însă, speranţa curăţării mărilor de cantităţile gigantice de deşeuri este mai mult decât fragilă.

Iar perspectiva este chiar mai sumbră când vine vorba despre fundul oceanelor unde ajung în cele din urmă microparticulele. ”Ne aruncăm deşeurile în cel mai puţin cunoscut loc din lume”, a subliniat Alan Jamieson.