Din cuprinsul articolului
Planta veche de mii de ani, cu un nume care îi ilustrează perfect proprietățile benefice uimitoare pentru sănătate. Este remediul ”bun la toate”, arma secretă împotriva virusurilor, susține tinerețea și vitalitatea și mai este și afrodiziacă.
Ginsengul este cu adevărat o plantă miracol. Când este menționat cuvântul ginseng, toată lumea se gândește la proprietățile afrodiziace ale acestei plante.
Ceea ce este adevărat, planta acționează asupra glandelor corticosuprarenale și susține fluxul hormonal, dar ginsengul face pentru organism mai mult decât atât. Rădăcinile de ginseng, partea curativă a plantei numită științific Panax Ginseng, se bucură de faimă de mai bine de 2000 de ani, fiind considerate panaceu.
De altfel, însuși numele latinesc sugerează acest lucru. Reputația de ,bun la toate” pare să vină din forma rădăcinilor plantei, aceea a unui corp uman cu brațe și picioare, adică se adresează tuturor părților corpului, deşi, cu puțină imaginație, rădăcinile aduc foarte bine și cu o caracatiță.
Proprietățile ginsengului sunt excepționale, contribuind la creșterea randamentului fizic şi mental, ceea ce nu înseamnă că este imbatabil în lupta cu toate bolile, ci doar că este o plantă cu proprietăți greu de egalat de oricare altă plantă medicinală.
Ginsengul era foarte apreciat in India Antică. Lumea occidentală s-a molipsit și ea de atracția pentru această plantă și, pe lângă specia asiatică, originară din China, există specii înrudite de ginseng cultivate în Coreea, Rusia, Japonia, SUA sau Canada.
Planta de ginseng înfloreşte cam după cinci ani de la plantare, iar rădăcinile de ginseng ajung la maturitate tot în circa cinci ani. Ele se culeg toamna. Fiindcă se deteriorează repede, rădăcinile au nevoie de o serie de proceduri de stabilizare, de pildă tratarea cu vapori de apă.
Ginsengul alb se obține prin uscare rapidă, cel roşu prin uscare după ce mai întâi a fost tratat cu aburi. Vechii chinezi mestecau rădăcinile acestei plante pentru a înlătura oboseala şi a se energiza.
Medicina tradițională chinezească a utilizat întotdeauna planta ca tonic general și psihic, combătând stările depresiv-anxioase la vârstnici, nevrozele, tulburările de memorie, dar şi malnutriția sau stările de slăbiciune din perioada de convalescență.
Substațele active care dau proprietățile curative rădăcinilor de ginseng sunt: saponozidele triterpenice ginsenozidele, glicozidele ginsenina, beta-sitosterolul, vitaminele B, mucilagiile etc.
Ginsenozidele au proprietăți sedative, anticonvulsive, analgezice și antipsihotice. Unele ginsenozide au proprietăți de stimulare a sistemului nervos. Există şi studii mai noi care susțin că ginsengul are şi proprietăți antiinflamatoare, antiulceroase, hipotensive, hipoglicemiante și de stimulare a imunității.
Cercetători din Coreea de Sud merg până acolo încât afirmă că ginsengul ar reduce cu 85% rata bolilor canceroase. Rădăcinile de ginseng, partea curativă a plantei, se bucură de faimă de mai bine de 2000 de ani. Numele de ginseng, în limba chineză, se traduce prin esența bărbaților: gin înseamnă bărbat, seng înseamnă esență.
Remedii cu ginseng
Infuzia coreană de ginseng se obține din 8 felii subțiri de rådăcină de ginseng, 3 căni de apă și 8 lingurițe de miere. Feliile de ginseng se pun într-un bol de sticlă și peste ele se adaugă mierea.
Se lasă să stea aşa, timp de 30 de minute, apoi se adaugă apă fiartă și se lasă la infuzat. Ceaiul se mai poate face și din extract lichid de ginseng, prin adăugarea câtorva picături în cana cu apă fierbinte. Dacă aveți la dispoziție pulbere de ginseng, atunci o linguriță de pulbere se amestecă într-o cană de apă fierbinte, se ține acoperită timp de cinci minute, după care se bea ceaiul.
Tinctura de ginseng se obține din 20 g de rădăcină de plantă mărunțită/pulbere de rădăcină 100 ml de alcool alimentar de 70°
Se pune pulberea într-un borcan cu capac, se adaugă alcoolul, se agită bine și se lasă la macerat, timp de 14 zile. Se strecoară și se depozitează în recipiente sterile. Tinctura de ginseng este eficientă în tratarea obezității, reglarea tensiunii arteriale, scăderea glicemiei în diabetul zaharat şi pentru combaterea durerilor menstruale.
Infuzia de ginseng se obține din 3-5 felii subțiri de rădăcină de ginseng, 300 ml de apă și o linguriță de miere, opțional. Apa fierbinte se toarnă peste feliile de rădăcină de ginseng şi se lasă la infuzat timp de cinci minute. Dacă se doreşte obținerea unui ceai mai concentrat, se poate lăsa mai mult timp, dacă se dorește un ceai mai slab, se lasă mai puțin.
O altă metodă de preparare a ceaiului de ginseng este să se fiarbă trei căni de apă, care se toarnă peste 8 felii sau chiar zece felii de rădăcină de ginseng. Se lasă la infuzat, tip de cinci minute, apoi se fierbe ceaiul 15-20 de minute. Se strecoară și se lasă să se răcească.
Ceaiul se bea cald sau rece, de la frigider, îndulcit sau nu cu miere.
Se beau două-trei căni zilnic pentru: adenom de prostată, afecțiuni coronariene, circulație cerebrală a sângelui deficitară, climacteriu, colesterol în exces, degenerescență, epilepsie, hipertensiune arterială, hipotensiune arterială (reglează în ambele cazuri), îmbătrânire prematură, impotență, imunitate scăzută, indigestii, infecții virale, insomnie, memorie deficitară, menopauză, micoze, oboseală cronică.
Pulberea de ginseng se obține prin mărunțirea în râşnița de cafea a plantei uscate. Se recomandă administrarea zilnică a 0,5 g -2 g, de 4 ori pe zi. De obicei, ea se găsește în magazinele de tip Plafar.
Atenție! În timpul tratamentului cu această plantă nu se consumă alcool, cacao, cola sau cafea! Supradozarea poate cauza insomnie, greață, diaree, euforie, dureri de cap, epistaxis, modificări ale tensiunii arteriale.
Contraindicații: Din cauza influențelor asupra hormonilor, ginsengul este contraindicat femeilor gravide și celor care alăptează.
