Din cuprinsul articolului
Urechelnița (sau Cotyledon), o plantă montană cu multiple utilizări terapeutice și estetice, reprezintă o adevărată comoară a naturii, oferind nu doar un aspect decorativ în grădini, dar și beneficii considerabile pentru sănătate. Originară din regiunile montane, urechelnița a reușit să se adapteze perfect mediului urban, fiind întâlnită frecvent în grădini, pe ziduri din piatră și chiar pe acoperișurile de cărămidă ale caselor. Această plantă este cunoscută sub mai multe denumiri populare, printre care iarba ciutei, iarba lupului, urechea mâței sau răsfugul, reflectând poate cât de diversă este utilizarea sa în diferite culturi.
Urechelnița are un aspect impresionant, care o face să fie apreciată și ca plantă decorativă. Frunzele sale, de un verde intens, sunt cărnoase, suculente și dispuse într-o formă de rozeta, având margini ondulate și vârful ascuțit. La începutul perioadei de vegetație, plantă seamănă cu anghinarea, iar în centru, o tulpină înaltă poate ajunge până la 40 cm, cu flori mici, de culoare roz sau roșie, ce dau un farmec aparte plantelor de urechelniță. Deși poate fi întâlnită în natură în zone montane, urechelnița se cultivă și cu succes în grădinile decorative, în special în grădinile japoneze, unde se integrează perfect în peisajele pietruite.
Proprietăți terapeutice și utilizări
Urechelnița nu este doar o plantă frumoasă, ci și un remediu eficient în diverse afecțiuni ale pielii și nu numai. Frunzele sale sunt extrem de suculente și se pot utiliza sub formă de suc proaspăt, obținut prin tăierea acestora pe lungime și lăsarea lor să se scurgă într-o farfurie adâncă. Acest suc este recomandat pentru aplicarea pe piele în cazuri de eczeme, erizipel, pete de pigmentare, alunițe sau chiar pentru eliminarea pistruilor. De asemenea, se utilizează pentru calmarea durerilor provocate de Zona Zoster, o boală virală ce afectează nervii și cauzează dureri intense.
Printre substanțele active regăsite în compoziția plantei se numără sărurile astringente și acidul malic, care conferă urechelniței proprietăți antiinflamatoare, cicatrizante, antibiotice, astringente și diuretice. Totodată, planta are efecte sedative și hemostatice, fiind utilă în tratamentele pentru afecțiuni nervoase, dureri de dinți sau urechi, diaree, hemoroizi, afecțiuni renale și chiar paraziți intestinali.
Urechelnița poate fi utilizată și intern sub formă de infuzie sau decoct, fiind recomandată în cazuri de afecțiuni urinare, febră sau dureri abdominale. Un alt mod de utilizare al acestei plante este sub formă de spălături pentru afecțiuni grave, cum ar fi cancerul de piele sau uterin, având un rol important în combaterea celulelor canceroase la nivelul pielii.
Beneficii externe pentru piele
Unul dintre cele mai remarcabile efecte ale urechelniței este utilizarea sa în îngrijirea pielii. Sucul său proaspăt poate fi aplicat pe pielea uscată sau iritată, având un efect de hidratare instantanee, iar frunzele zdrobite pot fi folosite pentru tratarea bătăturilor, a înțepăturilor de insecte sau a rănilor. De asemenea, în cazul arsurilor, frunzele pot ajuta la calmarea pielii și la prevenirea formării cicatricilor, notează Bionutris.
Recomandări și precauții
În timp ce urechelnița este o plantă extrem de benefică, este important să fie utilizată corect și cu precauție. De exemplu, se recomandă ca suc de urechelniță să fie aplicat doar pe piele în stare proaspătă, întrucât compușii activi ai plantei pot să își piardă din eficiență prin uscare sau depozitare pe termen lung. De asemenea, este important ca utilizarea internă să fie realizată cu sfatul unui specialist, mai ales în cazurile de afecțiuni grave.
Urechelnița este o plantă deosebită, atât prin frumusețea sa, cât și prin proprietățile sale terapeutice. De la efectele sale miraculoase asupra pielii până la beneficiile pentru sănătatea internă, aceasta își merită pe deplin locul în grădinile noastre și în farmaciile naturiste. Datorită versatilității și eficienței sale, urechelnița rămâne o plantă valoroasă în medicina tradițională și contemporană.
