Pierderea mirosului poate fi unul dintre primele semne ale ucigașului tăcut

Studiul a constatat că adulții în vârstă cu o genă Alzheimer au avut cu 37% mai puține șanse de a avea un bun simț al mirosului, ceea ce ar putea fi un indicator util al problemelor de sănătate.

Incapacitatea de a mirosi lucrurile poate arăta că o persoană suferă de demență timpurie, sugerează un studiu.

Aceasta a constatat că adulții în vârstă cu o genă a bolii Alzheimer aveau cu 37% mai puține șanse de a avea un bun simț al mirosului. Purtătorii genei APOE e4, care crește riscul de pierdere a memoriei, au început să piardă acest simț între 65 și 69 de ani.

Pe o scară de la zero la șase, purtătorii puteau detecta în medie 3,2 mirosuri, față de 3,9 pentru cei fără gena. Între 75 și 79 de ani, purtătorii se chinuiau să identifice mirosurile. Abilitățile de gândire la purtători au scăzut, de asemenea, mai repede în timp.

Dr. Matthew GoodSmith, de la Universitatea din Chicago, SUA, a declarat: „Testarea capacității unei persoane de a detecta mirosurile poate fi o modalitate utilă de a prezice problemele”. Aproximativ 900.000 de britanici suferă de demență, numărul acestora putând crește la 1,6 milioane până în 2040.

Însă două noi medicamente par să încetinească evoluția bolii Alzheimer. Studiul de cinci ani efectuat pe 865 de adulți în vârstă este publicat în revista Neurology.

Pierderea mirosului poate fi unul dintre primele semne ale ucigașului tăcut

Cu toate acestea, aceste medicamente revoluționare care urmează să fie dezvoltate vor necesita teste mai bune pentru a diagnostica Alzheimer mai devreme, înainte ca leziunile cerebrale să se producă.

Echipa de cercetare a testat cât de bine puteau participanții să perceapă un miros și capacitatea lor de a identifica ceea ce miroseau.

Pe lângă aceasta, probele de ADN au permis să se afle cine este purtător al genei asociate cu un risc crescut de Alzheimer.

O dată la cinci ani, experții au trimis un sondaj la 865 de participanți pentru a fi completat la domiciliu, măsurând capacitatea lor de a detecta un miros și dacă puteau sau nu să identifice ceea ce miroseau.

Fiecare test a produs o notă între zero și șase.

Abilitățile de gândire și de memorie ale participanților au fost, de asemenea, testate de două ori, la cinci ani distanță, pentru studiul publicat în revista Neurology, potrivit Mirror.

Dr. GoodSmith a adăugat: „Deși este nevoie de mai multe cercetări pentru a confirma aceste rezultate și pentru a determina ce nivel de pierdere a mirosului ar putea prezice riscul viitor, aceste rezultate ar putea fi promițătoare, în special în studiile care vizează identificarea persoanelor cu risc de demență la începutul bolii.

„Identificarea mecanismelor care stau la baza acestor relații ne va ajuta să înțelegem rolul mirosului în neurodegenerare.”