Din cuprinsul articolului
Pierderea gustului și mirosului pot anunța și alte boli, în afară de Covid-19. Cu toate acestea, e foarte important să vă autoizolați și să vă anunțați medicul, în cazul în care vă pierdeți gustul și mirosul.
Atât mirosul cât și gustul reprezintă o parte integrantă a vieții de zi cu zi. De la plăcerea parfumurilor și a hranei, până la detectarea situațiilor amenințătoare de viață, foc sau gaze toxice. Uneori, însă, în anumite condiții, gustul sau mirosul sau chiar amândouă pot fi pierdute.
Intr-un studiu aparut pe 12 aprilie 2020 in jurnalul International Forum of Allergy & Rhinology, cercetatorii de la UC San Diego Health din SUA au aratat ca pierderea simtului mirosului si gustului este unul dintre simptomele ascociate COVID-19.
Pierderea celor două simțuri aduce și alte neplăceri, dar pot anunța și alte afecțiuni. Dr. Raluca Enache, medic specialist ORL, ne-a vorbit despre condițiile și consecințele acestor două simțuri fundamentale.
„Calitatea și intensitatea perceperii mirosurilor sau gustului depind de statusul anatomic și funcțional al epiteliului olfactiv și al celui gustativ, precum și de statusul sistemului nervos periferic și central, senzațiile olfactive sau gustative fiind rezultatul stimulării nervilor olfactiv, trigemen, glosofaringian sau vag”.
Pierderea gustului și mirosului. Mirosul dispare pentru că…
Celebrul simptom de pierdere a mirosului (anosmie) care se întâlnește adesea în COVID-19 ar fi, de fapt, o veste bună pentru persoanele care se îmbolnăvesc, sugerează rezultatele unui amplu studiu realizat de cercetătorii europeni.
Pierderea mirosului este unul dintre simptomele ce caracterizează infecția cu coronavirus. Anosmia este neplăcută și îngrijorează, dar în realitate, ar trebui să dea încredere bolnavului.
Potrivit unui studiu realizat pe 1.300 de pacienți de medicii de la spitalul Foch din Suresnes (Franța) și de Universitatea Mons din Belgia, disfuncția olfactivă este un simptom mai frecvent în formele ușoare de COVID-19 decât în cele moderate și critice. Așadar, anosmia ar indica o infecție mai ușoară cu coronavirus.
Uneori, pierderea acestor simțuri pot anunța boli grave. „Stimularea olfactivă, mirosul, depinde de ajungerea particulelor odorante la nivelul mucoasei olfactive, pentru acest proces fiind necesar un anumit tip de flux aerian nazal. Dacă vorbim despre tulburările de miros, acestea pot porni de la o scădere a capacității de a simți mirosurile (hiposmie), de la o schimbare a modului în care percepem aromele (parosmia, fantosmia), și pot merge până la dispariția acestuia (anosmia).”, spune medicul.
Iată una spect la care nu ne gândim foarte des, dar este foarte important. „Mirosul este un marker semiologic precoce al unor boli sistemice sau neuropsihice, iar tulburările acestuia pot semnala probleme grave de sănătate”.
Factorii nocivi
Aceștia sunt multipli. „Cea mai frecventă cauză este reprezentată de inflamația mucoasei nazale care poate surveni într-un puseu de infecție bacteriană sau virală a tractului respirator superior, a unei rinite acute alergice sau non-alergice, sau o rinosinuzită. Există descrisă etiologia virală, știut fiind că există anumite virusuri care pot avea tropism pentru neuroepiteliul olfactiv”.
Care este „traseul pierderii mirosului? „Perturbarea sau întreruperea transmiterii stimulului olfactiv către epiteliul olfactiv poate fi determinată și de prezența unor formațiuni tumorale la nivelul foselor nazale (tumori benigne – polipoza nazală, papilomul inversat etc.; tumori maligne). Pacienții care au fost diagnosticați cu cancer laringian și la care s-a efectuat laringectomie totală și sunt purtători de canulă traheală, prezintă modificări ale simțului olfactivă din cauza absenței fluxului de aer la nivel nazal”.
Un alt factor care poate determina pierderea sau diminuarea mirosului îl constiuie „traumatismele cranio-cerebrale, procentajul disosmiilor post-traumatice craniene fiind variabil, iar apariția lor putând fi în raport direct cu severitatea traumatismului cranian. Tumorile cerebrale, în special cele localizate la nivelul lobului temporal anterior, sau hemoragia subarahnoidiană care determină distrugerea filetele nervoase sau a parecnchimului, pot fi răspunzătoare de apariția anosmiei”.
Cauzele endocrine pot fi și ele incriminate în apariția tulburărilor de miros. De exemplu, „în cazul pacienților cu diabet zaharat poate fi prezentă neuropatia caracterizată prin distrugerea filetelor nervoase, inclusiv a celor de la nivelul mucoasei olfactive nazale”.
De la droguri la tutun
Medicamentele și drogurile reprezintă o categorie importantă de tulburări olfactive. „Medicamentele cunoscute ca având efect indezirabil asupra mirosului și a mucoasei pituitare sunt: antihipertensivele, unele anestezice. Tutunul, cocaina au un efect nociv asupra analizatorului olfactiv”.
Procese degenerative neurologice. Disosmia în boala Alzheimer este determinată de îmbătrânirea cerebrală. Disosmia din boala Parkinson odată apărută rămâne fixă, ea neavând o evoluție concomitentă cu boala de bază. Pierderea mirosului apărută în boala Huntington este cauzată de o degenerescență progresivă și electivă a neuronilor și fasciculelor nervoase.
„Nu trebuie să uităm de procesul fiziologic de distrugere a bulbului olfactiv apărut o dată cu înaintarea în vârstă și care se manifestă prin reducerea volumului bulbului olfactiv”, mai spune specialistul.
Pierderea gustului și mirosului. Cum și de ce rămânem fără gust
Sistemul gustativ, din punct de vedere structural, este oarecum similar cu sistemul olfactiv. Mugurii gustativi sunt distribuiți variabil la nivelul limbii, palatului moale, faringelui și chiar la nivelul laringelui.
Există patru gusturi fundamentale: dulce, acru, sărat și amar. Fiecare din ele este perceput în diferite segmente ale limbii. Studii efectuate de-a lungul timpului arată că receptorii gustativi pot fi stimulați preferențial de unul dintre cele patru gusturi fundamentale.
„Patologia gustativă este în strânsă legătură cu patologia olfactivă, între cele două existând o legătură direct proporţională. Tulburările gustative se pot manifesta prin schimbarea proprietăţilor alimentelor, pornind de la gust, testură şi pot merge până la modificări în percepţia temperaturii. Pierderea simţului gustativ poate fi dată de unele anomalii în cantitatea şi calitatea salivei, precum şi o modificare a papilelor şi mugurilor gustativi.
Când ne referim la o tulburare a simțului gustativ putem vorbi despre diminuarea gustului (hipoguezie), absența gustului (aguezia) sau disturbarea senzației gustative (disguezie sau fantoguezie)”, spune dr. Raluca Enache.
Când dispare și de ce
Cauzele care pot sta la baza apariţiei unei patologii gustative sunt multiple. Infecţiile căilor aeriene superioare, care se soldează cel mai frecvent cu tulburări olfactive, pot fi însoţite de modificări ale gustului. Diferite afecțiuni ale cavității bucale (inflamații, leziuni, infecșii bacteriene sau fungice), igiena orală deficitară, protezele sau aparatele dentare pot fi răspunzătoare de apariția unor tulburări gustative.
O altă cauză a pierderii gustului poate fi reprezentată de lezarea nervilor cranieni care poate fi postvirală (paralizia de nerv facial) sau iatrogenă (postchirurgical sau în urma anumitor manevre exploratorii).
Boala de reflux gastroesofagian, tulburările endocrine (ex. diabetul zaharat) pot duce la o scădere a simţului gustativ. Sarcina sau menstruaţia pot influenţa la rândul lor percepţia gustativă.
De asemenea, sunt descrise în literatura de specialitate tulburări ale simțului gustativ asociate unor tumori sau leziuni ale sistemului nervos central.
Anumite medicamente, cum ar fi diureticele, medicația antihipertensivă, citostaticele, antibioticele, pot determina apariția unor tulburări ale gustului. În cazul pacienților care efectuează un tratament radioterapic modificările senzației gustative apare precoce, încă de la începutul tratamentului.
„Deşi simţul gustativ scade o dată cu înaintarea în vârstă, această modificare nu este atât de pregnantă ca în cazul tulburărilor olfactive. La pacienţii vârstnici se observă o scădere a simţului gustativ care poate duce în timp la anxietate, depresie, malnutriţie sau scădere ponderală”.
În concluzie, cauzele care pot determina pierderea mirosului și gustului sunt multiple, astfel încât este esențială diagnosticarea lor precoce și corectă. Evaluarea pacientului cu tulburări de gust și miros trebuie să includă o anamneza minuțioasă, examenul clinic OLR complet, testarea gustului și mirosului, examen neurologic, imagistică.
„Tratamentul tulburărilor olfactive și gustative începe, în primul rând, prin tratarea patologiei identificate în urma testărilor clinice și paraclinice efectuate”, concluzionează dr. Raluca Enache.
