Pericolul din farfurie. Ce sunt auxiliarii tehnologici. Nutriționist: „Substanțe care își fac treaba și apoi ….”

„Auxiliarii tehnologici, noua “găselniță” din mâncare.

Dacă până acum eram preocupați de lista de ingrediente a unui aliment și de conținutul de E-uri, lucrurile s-au complicat și mai tare odată cu apariția unei noi categorii de substanțe folosite în industria alimentară: auxiliarii tehnologici.

Sunt un fel de “Fata morgana” din alimentele procesate. Substanțe care își fac treaba și apoi dispar, nu mai rămâne nici urmă de ele… Prin urmare producătorii nu sunt obligați să le menționeze pe etichetă. Pentru că ăsta e marele avantaj într-o eră în care toată lumea caută etichete curate, să poți să te folosești de chimie și tehnologie fără ca nimeni să știe.

Cel mai simplu exemplu de astfel de auxiliar tehnologic este enzima numită trans-glutaminază.

Numele poate nu vă spune nimic însă efectul ei este miraculos. Se iau resturi de carne de calitate îndoielnică, se amestecă cu această enzimă și după câteva ore rezultă o bucată de carne care poți să juri că este mușchiul cel mai scump. Enzima funcționează ca un lipici ce transformă carne mărunțită în fleică de carne de categoria I.

Și în cazul produselor lactate există enzime lactice care sunt folosite pentru a reconstitui calupul de brânză/cașcaval pornind de la resturi rămase din fabricarea altor brânzeturi.

Pericolul din farfurie. Ce sunt auxiliarii tehnologici. Nutriționist: „Funcționează ca un lipici ce transformă…”

Ce e rău în asta, o să spuneți? E rău pentru că tu ai impresia că ai cumpărat un aliment de calitate. Când de fapt ai dat mulți bani pe un produs obținut din resturi lipite cu măiestrie și tehnologie. Auxiliari tehnologici se distrug prin procesare termică și din acest motiv nu trebuie menționați pe etichetă, ei nu există în produsul finit.

Însă sunt ingredientele ascunse ale industriei alimentare, prin intermediul cărora putem fi păcăliți.

O bucată de carne, de pește sau de brânză “reconstituite” cu ajutorul enzimelor vor avea etichete curate, cu puține ingrediente și fără E-uri.

Însă iată, nici asta nu mai e suficient pentru a avea garanția unui produs de calitate.

Din păcate obiectivul industriei alimentare practicată la scară înaltă este să facă profit, iar pentru asta nu poți folosi ingrediente de calitate. Etichetarea și legislația în domeniul alimentar sunt și ele puse în slujba intereselor financiare, deci se pierde de multe ori din vedere sănătatea și informarea corectă a consumatorului.

Ce șanse avem să ne orientăm în această junglă a supraproducție alimentare?

Ușor-ușor trebuie să ne întoarcem la produsele obținute artizanal, neindustrializate, ale căror ingrediente au origine cunoscută. Și, dacă se poate, cu proveniență locală. Avem nevoie să restabilim relații de încredere cu cei care ne produc mâncarea, să ne cunoaștem măcelarul, lăptarul, zarzavagiul și brutarul. Mâncarea sănătoasă presupune grijă și are nevoie de un suflet…ori în industria alimentară banul face legea”, este mesajul Mihaelei Bilic.