Pericolele sexului ocazional. La ce riscuri majore te supui atunci când faci sex la întâmplare

Sexul ocazional nu implică niciun fel de sentimente de afecţiune pentru cealaltă persoană. Asta nu înseamnă că nu este implicată niciun fel de responsabilitate sau grijă, ci doar ca cele două persoane nu sunt îndrăgostite şi nu au o relaţie stabilă. Sexul ocazional se reduce doar la „aici şi acum”.

Partea buna este că te poţi bucura de moment la intensitate maximă fără să te gândeşti prea mult la ceea ce crede partenerul despre tine sau la ce gândeşti tu despre el. Fără a te preocupa de complicaţiile emoţionale ale relaţiei te concentrezi asupra satisfacţiei fizice.

Sexul ocazional însă nu este pentru oricine, aceasta este părerea psihologilor. Un studiu recent a scos la iveală faptul că lipsa unei legături emoţionale între parteneri poate conduce la depresie şi anxietate în special în rândul tinerilor.

Experţii au descoperit că studenţii care fac sex cu persoane pe care le cunosc de mai puţin de o săptămână au niveluri mai crescute de anxietate generală, anxietate socială şi depresie.

În afara riscului emotional, însă există şi alte riscuri precum sarcini nedorite,  boli cu transmitere sexuală, agresiune verbală şi psihică.

Când faci sex cu un străin trebuie, obligatoriu, să te protejezi. Dacă într-o relaţie serioasă ştii că partenerul nu are boli cu transmitere sexuală, când te culci cu un străin trebuie să îţi iei toate măsurile de precauţie. Pe de altă parte, unele boli cum ar fi virusul HPV sau visurusul herpetic genital, se transmit prin simpla atingere a pielii în zona pubiană, indiferent dacă foloseşti prezervativul sau nu.

Herpesul genital

Boala este provocată de infecţia cu două virsuri herpetice: HSV1 ( în special cu acţiune bucală) şi HSV2 (care afectează mai ales zona genitală).

Odată infectat, organismul nu mai poate fi vindecat. Virusurile se pot transmite pe cale orală sau prin contact cutanat cu zonele genitale, declanşând în final herpes genital.

În primă fază, persoana infectată nu prezintă simptome clare, după care în zona genitală apare o inflamaţie, mâncărimi, vezicule în jurul sau pe organele genitale, care se sparg şi formează o crustă.

Nu există niciun tratament care să ducă la vindecarea definitivă, ci doar la ameliorarea ei (pastile antivirale sau unguente care controlează frecvenţa şi intensitatea erupţiilor).

Infecţia cu HPV

Este una dintre cele mai comune boli în rândul tinerilor activi sexual. Femeile au un risc mai mare de infectare, însă şi bărbaţii pot face boala.

Până la 80% dintre femei se infectează cu HPV de-a lungul vieţii, iar 50% dintre bărbaţi sunt purtători, ceea ce înseamnă că, deşi nu au simptome, îşi pot îmbolnăvi partenerele.

Există peste 100 de tulpini ale virusului Papilloma-Umana, dintre care două -HPV 16 şi 18- sunt responsabile de 70% dintre cazurile de cancer de col.

Studiile au arătat că aceleaşi tulpini pot provoca în cazul bărbaţilor cancer colorectal şi penian.

Alte tulpini pot provoca veruci (negi), papiloame genitale sau anale, însă nu au risc cancerigen. Nu există niciun tratament care să vindece infecţia cu HPV, în cele mai multe cazuri verucile dispărând de la sine în doi ani. Virusul rămâne însă în organism, iar simptomele pot reapărea.

Pentru a depista infecţia, se recomandă efectuarea testului Papanicolau (analiza unei probe de secreţii de la nivelul cervixului).

La bărbaţi, diagnosticul se pune în urma unui examen clinic sau, în cazul leziunilor de pe interiorul uretrei, printr-o uretroscopie.