Din cuprinsul articolului
Pericardita reprezintă inflamația și iritarea pericardului, numele dat membranei care învelește inima. Acest țesut de forma unui sac, care învelește miocardul sau mușchiul inimii, este cel care îl menține nemișcat și care îl ajută să funcționeze. În termeni populari, afecțiunea se mai numește „apă la inimă” sau „lichid la inimă”.
În mod normal, pericardul conține o cantitate mică de lichid, între 15 şi 50 ml. În cazul apariţiei pericarditei, această cantitate de lichid poate crește. Acest lichid are rolul de a facilita alunecarea celor două foițe ale sacului pericardic, în timpul mișcărilor inimii – sistolă și diastolă. Prezența de lichid în cantitate mare poate conduce chiar la sindromul de tamponadă cardiacă.
Cauza pericarditei este, de cele mai multe ori, necunoscută, deși infecțiile virale sunt un motiv frecvent întâlnit. Pericardita apare, însă, adeseori după o infecție respiratorie. Diagnosticul de pericardită este pus de medicul cardiolog sau de internist.
Metode de diagnostic
Medicul îți va asculta inima, deoarece pericardita poate schimba sunetul pe care îl produce. În plus, pentru a confirma pericardita, medicul poate să facă și alte teste:
- analize de sange
- radiografie toracică,
- electrocardiogramă (EKG)
- ecocardiogramă
Simptome
Printre simptomele cele mai frecvente ale pericarditei se numără:
- durerea în piept: de obicei ascuțită, ca un junghi, care se agravează în timpul inspirației profunde, a tusei și atunci când bolnavul stă întins; este ameliorată în poziția șezut sau aplecat înspre înainte;
- durere în spate
- durere în zona gâtului
- durere în umărul drept
- tusea seacă;
- lipsa de aer sau dispneea
- edeme (umflarea picioarelor, a gleznelor sau a abdomenului);
- febra, frisoanele;
- palpitațiile;
- amețeala;
- scăderea tensiunii arteriale;
- o stare generală de slăbiciune;
- oboseala.
Tratament
Cazurile de pericardită ușoară pot să nu necesite tratament, însă este bine ca pacientul să fie văzut de un medic cardiolog. De fregulă, medicamentele folosite pentru a reduce inflamația și edemul asociate cu pericardită sunt: unele calmante (aspirină sau ibuprofen); colchicina (un medicament care reduce inflamația din corp); corticosteroide (cum ar fi prednisonul), pe care medicul le prescrie dacă pacientul nu răspunde bine la alte medicamente.
Însă, dacă medicul suspectează că pacientul are o complicație periculoasă apărută în urma pericarditei, va fi necesară spitalizarea. În situația în care este prezentă complicația, medicul poate recomanda o procedură pentru a extrage lichidul de la inimă:
- pericardiocenteza – în această procedură, medicul folosește un ac steril sau un tub mic pentru a drena excesul de lichid din cavitatea pericardului;
- pericardectomie – în cazul în care pacientul are pericardită constrictivă, este posibil să aibă nevoie de o procedură chirurgicală, pentru a se îndepărta întregul pericard, care a devenit rigid și care îngreunează funcția inimii.
