Pelerinajul la locurile sfinte – vindecare sau iluzie? Explicaţiile psihologului

Pelerinajul sau călătoriile de dezvoltare personală au devenit foarte obișnuite în România, mai ales printre persoanele publice. Cât este vindecare și cât iluzie ne spune psihologul Laura Maria Cojocaru.

E coadă … coadă la Sfântul/a X, coadă la sfințenia lui/ei, coadă la ajutor. Mulțimea înaintează în liniște, unii mai fac o cruce, alții își verifică mobilele să fie pe silențios. Din când în când se mai aude câte o voce șoptită: „să nu uităm să trecem și … în acatist!” Din când în când, mulțimea se dă ușor în spate pentru că o persoană s-a lăsat brusc în genunchi.

Și mulțimea înaintează, ușor, cu răbdare, cu speranța. O voce se aude din spate: „hai că mai e puțin!”. Mai e puțin până unde? Până la ajutorul divin? Până la minunea făcută de Sfântul/a care schimbă viețile, vindecă, plătește facturile, întoarce iubitul/a înapoi ş.a.?

În opinia psihologului Laura Maria Cojocaru, mulţi oameni așteaptă minunea, speră că o persoană sau o entitate din afară lor să le rezolve problemele, să le îmbunătățească viața.

“Nu este nimic de judecat când vedem oameni disperaţi. Oamenii cu probleme şi care ajung în diferite stadii ale disperării, în genere, au încercat tot ce au știut și în pelerinaje găsesc ultima speranță, dar în acelaşi timp există şi oameni care nu depun eforturi prea mari în viaţă, însă aşteaptă minuni divine, aşteaptă să li se întâmple lucruri minunate fără munca prea mare. Zice-se că „Dumnezeu îți da, dar nu-ți bagă și-n traistă!”. Oare câți dintre cei care formează aceste cozi imense înțeleg acest lucru? Oare câți așteaptă doar minunea care, cred ei, vine sigur dacă atingi pe Sfântul/a sau treci pe acolo un obiect personal pe care-l vei folosi că amuletă? Oare câți cred că asta e tot ce au de făcut?”, se întreabă psihoterapeutul Laura Maria Cojocaru.

“Amuletele” sfinţite, orele întregi la coadă nu schimbă modul de gândire

În acelaşi timp, specialistul afirmă că o „amuletă” sfințită, lungul drum până la mormântul unui Sfânt, statul ore întregi la coadă, nu va schimba modul de gândire, comportamentul și rezultatele obținute.

“Niciun Sfânt și nici Dumnezeu nu ne poate obligă să facem o schimbare dacă noi nu suntem dispuşi la un minim de efort. Acesta este motivul pentru care Dumnezeu ne-a oferit liberul arbitru, altfel viaţa noastră ar fi fost programată direct de El şi noi nu am fi avut libertatea de a lua decizii şi de a răspunde de deciziile noastre. Pupatul unei icoane, atinsul unui mormânt sau purtatul unui obiect trecut pe acolo, nu ne scutește de efortul personal de a deveni o varianta îmbunătățită a noastră. Dumnezeu şi sfinții ne susțin în schimbare, dar nu fac treaba în locul noastru. Amintiţi-vă că rezolvarea problemelor noastre este în noi. Amintiţi-vă că divinul, pe care-l căutăm în afară noastră, este de fapt în noi. Noi suntem minunea pe care o căutăm în … afara noastră. În loc să așteptăm să fim sfințiţi, putem sfinţi noi fiecare zi a vieții noastre prin ceea ce alegem să fim și să manifestăm”, conchide psihologul Laura Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI).