Din cuprinsul articolului
Părintele Francisc Doboș, Parohul Bisericii Sacré Coeur din București, a oferit un interviu profund pentru RFI.
Părintele Francisc Doboș:
”Un copil m-a întrebat odată când S-a născut Dumnezeu și dacă își petrece ziua la Kidsland?”
Hristos se naște de fiecare dată atunci când Îi dăm voie în viețile noastre, El fiind veșnic, nu are nevoie de naștere în veșnicie, ci doar în timpul nostru și în viețile noastre, și se naște în sufletul fiecăruia dintre noi atunci când suntem învățați primele rugăciuni sau când ni se șoptesc vorbe de sens de către părinți, îndeosebi de către mame, care îi învață pe proprii copii primele rugăciuni…”
De ce ne unesc mai mult violențele decât dragostea?
„Pentru că în fața violențelor descoperim lucrurile comune pe care le avem, viața pe care nu reușim să o prețuim atunci când avem perioade de pace – atunci vedem că aproapele nostru devine concurentul nostru și intrăm în mecanisme de invidie, de egoism, de calcule, de răutăți. Atunci când dăm de greu, de conflict sau de război, lăsăm la o parte orice aroganță și ne dăm seama că viața aproapelui nostru e importantă, a ucrainenilor pe care românii, în general, nu îi simpatizează în mod deosebit.”
„Acum am demonstrat, români de peste tot, că putem fi solidari, putem sufleca sufletele și mânecile pentru a veni în întâmpinarea nevoilor lor, pentru că fug de gloanțe, de arme și de război și au nevoie să își conserve și să își păstreze viața pentru a trăi mai apoi reunirea cu cei dragi, după terminarea războiului”, a spus Francisc Doboș.
Învierea a devenit o amplă operațiune comercială
„Ne-am înconjurat de o spiritualitate a stomacului. Paștele de pe masă, ouăle, drobul, agitația din supermarketuri… Să facem pace, să ieșim din spiritualitatea superstițioasă și comercială. Avem nevoie de toate acestea, dar să le drămuim și să le dozăm pentru că echilibrul face diferența.”
„Să avem grijă să consumăm cu încredere rugăciune și har, iertare de la Dumnezeu, împreună cu bucatele de pe masă, fără să le divinizăm pe acelea. Să aprindem inimile, nu doar lumânarea.”
„Să trăiască nu doar senzaționalismul sărbătorii și al ghiftuirii de la masă, ci să trăiască toate senzațiile spirituale, interioare, sufletești, care ne introduc în misterul Învierii lui Hristos. Nu vedem, nu suntem siguri pentru că nu punem mâna, ci suntem siguri pentru că trăim în interior, sufletește, Învierea lui Dumnezeu. Să trăim orice senzație spirituală și să nu căutăm doar senzaționalismul”, a mai relatat Francisc Doboș pentru RFI.
