Părintele Arsenie Boca: Când vin necazurile, tu să rosteşti ASTA

Învățături de la Părintele Arsenie Boca. În sutele de pagini dintr-un jurnal pe care l-a păstrat secret, părintele Ardealului a lasat în urma sa multe lecții.

Jurnalul lui Arsenie Boca a fost descoperit după trecerea sa în neființă, la Așezământul Monahal de la Sinaia. În rândurile de mai jos veți găsi cele mai frumoase cugetări pe care părintele le-a lăsat moștenire credincioșilor români, potrivit Ortodoxia.

“A fi fericit înseamnă a-l face fericit pe celălalt”.

“De la cârma minţii atârnă totul. Dacă nu ai ordine în minte nu poţi avea ordine în viaţă”.

“Iubeşte smerenia, că prin ea Dumnezeu îţi va acoperi păcatele. Smerenia este sarea virtuţilor”.

Arsenie Boca: “Toate diamantele lumii sunt un gunoi, faţă de o clipă petrecută în lumina dumnezeiască”

„Oare ştii, omule, că din prima şi până în ultima zi a vieţii tale alergi mereu? Îţi transporţi sufletul spre limanul împărăţiei lui Dumnezeu, în căruţa trupului tău. Fii hotărât! Încearcă şi ai să vezi cât poate un om care vrea să fie curat”.

“Când vin necazurile tu să rosteşti: aşa-mi trebuie”. “Fă binele şi aşteaptă răul”.

“Fă binele şi aşteaptă răul”

“Fără îndoială, la ziua Judecăţii nu vom fi întrebaţi ce-am citit, ci ce-am făcut; nici dacă vom vorbi cu dibăcie, ci dacă am trăit cum se cuvine”.

“Nu suntem născuţi de timp, ci de veşnicie. Aşa se face, că avem într-o fărâmă de ţărână şi celălalt tărâm. Deşi trăim o vreme îmbrăcaţi de lumea aceasta, totuşi ni se întâmplă clipe când fratele vis şi sora moarte ne dau târcoale şi ne despică făptura în două”.

“Viaţa înfrânată duce la redobândirea sănătăţii încât să poţi deosebi binele de rău”.

“Rugăciunea e respiraţia sufletului, iar postul e apa care stinge văpaia patimilor”.

“Cea mai grea luptă în viaţa aceasta nu este alta decât biruirea de sine. Căci biruirea de sine duce la propăşirea binelui”.

La ziua Judecăţii nu vom fi întrebaţi ce-am citit, ci ce-am făcut

“Voi, ca tineri începători ai vieţii, sunteţi poate ispitiţi de ideea că tineri fiind, de ce să începem cu copii din primul an, ci să ne mai trăim puţin viaţa că mai avem vreme şi de copii. Cu acest gând, dacă-l primiţi şi-l luaţi de bun, vă deschideţi calea către păcat şi către tot felul de necazuri care vin”.

“La convieţuirea căsătoriţilor, nu-i bun nici abuzul, nici refuzul. Abuzul îl atinge pe soţ, refuzul pe soţie, dar şi pe soţ”.