Din cuprinsul articolului
Papa Francisc, impresionat de povestea dramatică a unei românce imobilizate în scaunul cu rotile:„Zi de zi suport dureri cumplite cu o doză de morfină despre care medicul meu spune că este pentru cai”.
În cadrul unei vizite la bazilica ”Santa Maria degli Angeli” din Assisi, cu ocazia Zilei Mondiale a Săracilor, Papa Francisc a fost impresionat de povestea de viață a unei românce dependente de morfină și greu încercată de viață.
Potrivit Vatican News, printre mărturiile împărtășite, s-a aflat și mărturisirea emoționantă a unei femei din România, Mariana, care, în furtunile vieții, a ajuns pe scaunul cu rotile, dar nu și-a pierdut credința, găsind susținere din partea medicilor, a preoților și a Bisericii catolice din Italia.
Papa Francisc, impresionat de povestea dramatică a unei românce imobilizate în scaunul cu rotile
Mariana, o româncă în vârstă de 43 de ani, este obligată să trăiască cu un infuzor de morfină pentru a supraviețui, iar acest dispozitiv nu-i poate alina decât o mică parte din durerea pricinuită de boală.
Mărturia româncei i-a emoționat pe toți cei prezenți, iar la finalul mărturisirilor sale dureroase, Papa Francisc s-a apropiat de ea, încurajând-o cu cuvinte de mângâiere. Românca a a fost însoțită de Don Edoardo Rossi, directorul eparhial al organizației Caritas, cel care i-a fost alături atât ei, cât și celor doi copii ai femeii de ani de zile, în încercarea prin care trece.
Redăm mai jos povestirea emoționantă, curajoasă și dureroasă a româncei care a reușit să-și crească cei doi copii, chinuită de dureri cumplite, cu ajutorul lui Dumnezeu, al medicilor și oamenilor de bine.
„O intervenție chirurgicală mi-a provocat o leziune gravă ce mă constrânge la o semi-infirmitate și care îmi dă dureri mari care nu dispar nici cu cele mai puternice medicamente”
„Chiar dacă durerile mele sunt foarte puternice, mă simt umflată și nu mai pot rezista pe acest scaun, – a început Mariana să se adreseze Papei Francisc – sunt fericită că sunt astăzi aici, să vă cunosc personal. Sunt româncă, mă numesc Mariana și am 43 de ani.
Am ajuns în Italia acum 15 ani, pe 6 iunie 2006, dorind să fiu îngrijitoare, lăsând acasă doi copii de 6 și 8 ani din voia soțului meu, împotriva voinței mele, în căutarea unei vieți mai bune decât sărăcia în care am trăit. În 2008 mi-am pierdut soțul după o boală scurtă și gravă. După ce a murit soțul meu, am luat copiii și m-am întors în Italia să locuiesc aici.
Câțiva ani mai târziu a început drama mea, un sindrom dureros devastator care mi-a atacat coloana lombară și membrele inferioare. Au numit-o durere benignă pentru că nu provenea dintr-o tumoare, dar a fost suficient de devastatoare încât să-mi deranjeze familia și viața profesională.
Am fost sfătuită să fac o intervenție chirurgicală care, însă, în loc să-mi vindece boala, mi-a provocat o leziune gravă ce mă constrânge la o semi-infirmitate și care îmi dă dureri mari care nu dispar nici cu cele mai puternice medicamente. Am mai făcut 10 operații pentru a încerca să-mi ameliorez starea, dar fără rezultat.
Nu aveam bani și aveam de crescut doi băieți care mergeau la școală, și nu a fost ușor. La un moment dat am fost nevoită să-mi părăsesc locul de muncă, eram disperată. Dar în spatele meu, aici, este o persoană (Don Edoardo Rossi) care îmi spune mereu: ‘Providența lui Dumnezeu nu dă niciodată greș, Maria’.
„Zi de zi suport dureri cumplite cu o doză de morfină despre care medicul meu spune că este pentru cai”
Cei de la Caritas au început să mă ajute când au aflat de cazul meu cu pachete de alimente, cu ajutoare materiale, care mi-au permis să mă descurc demn. Datorită unor doctori pe care Dumnezeu mi i-a scos în cale, am făcut o mulțime de lucruri care ar fi costat foarte mulți bani, dar ei le-au făcut gratuit.
Am fost mereu credincioasă, așa cum m-a crescut mama mea, și în fiecare seară înainte de culcare, m-am rugat și mă rog la Dumnezeu mai întâi să-mi dea sănătate, să-mi dea puterea să-mi cresc copiii. Am reușit
Fiii mei au acum, Alexandru 24 și Răzvan 22 de ani. Dumnezeu m-a binecuvântat cu acești doi copii minunați pe care i-am crescut cu mii de dificultăți, fie în România, fie în Italia. Ei au ajuns acum să facă de toate, ei sunt îngrijitoarea mea, lucrează ca menajeră pentru casă, gătesc, spală rufele, fac cumpărături, ei îi fac baie mamei, ei o îmbracă pe mama.
Puterea în acest calvar o am de la Isus, pentru că sufăr de 10, aproape 11 ani și El nu m-a părăsit niciodată. Deși sănătatea nu mi-a revenit, zi de zi suport aceste dureri cumplite cu o doză de morfină despre care medicul meu spune că este pentru cai. Port cu mine mereu o pompă ce împinge morfina către măduva spinării. Doza de morfina este foarte mare, de obicei o ia cineva care stă să moară, dar mie îmi atenuează doar 20% din durere.
Le mulțumesc tuturor italienilor care m-au ajutat, pentru că au fost foarte mulți, le mulțumesc medicilor care mi-au fost și îmi sunt aproape, îi mulțumesc părintelui Edoardo care nu m-a abandonat niciodată. Și îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru puterea pe care mi-o dă. Vă mulțumesc Sfinte Părinte!” și-a încheiat Mariana tulburătoarea poveste ce l-a impresionat atât pe Papa Francisc, cât și pe toți cei prezenți.
