Poate părea o glumă, dar dacă nu știi cum să manageriezi perioada în care copilul se ridică și merge, acesta poate acumula frustrări care îl va trimite, ca adult, la psiholog. Nu legi copilul cu un ham pentru că nu te poți ține după el când aleargă!
Carmen Anghel
Există mai multe momente în care trebuie să ştim cum să acţionăm: atunci când, în loc să ţinem copilul în braţe, îl punem în port-bebe; apoi atunci când copilul mai creşte puţin, din nerăbdare, pentru că vrem să-l vedem alergând pe lângă noi, îl punem în premergător; al treilea moment este atunci când copilul începe să se ridice în picioare din poziţia de-a buşilea şi începe să meargă, uşurel. Contează foarte mult ce fel de ham sau ce fel de port-bebe utilizăm. La fel de mult contează și până când îl ținem pe copil în hamul care îl ajută să meargă, să nu cadă, până capătă stabilitate. Atunci când copilul deja aleargă, a-l ţine în ham – poate din comoditatea părinţilor, poate din alte cauze, nu face decât să-i afecteze personalitatea.
Libertate și încredere
Despre cum şi cât trebuie ţinut copilul în ham am vorbit cu doamna dr. Laura Comnea (Herdea), medic specialist medicină de familie profil pediatrie. „Hamul este bun atunci când copilașul învață să meargă în picioare. Este bun hamul acela care se leagă de toracele copilului, nu acela care se prinde între picioarele copilului, că atunci îi schimbă centrul de greutate. Ca să învețe să meargă trebuie să aibă prindere și încredere în propriile lui forțe. Dacă tu îi pui ceva între picioare, picioarele lui nu se vor mai mișca normal, natural”, spune dr. Laura Comnea. Hamul este util cât să îl ţii pe cel mic să nu se dea cu capul de ceva, atunci când îşi pierde echilibrul, când nu are siguranţă în mişcare. În rest, când începe să se miş- te singur, ne atrage aten- ţia medicul, trebuie lăsat să alerge. Ceea ce pot face părinții este să baricadeze tot ce înseamnă sertare, colțuri, prize, ca să îl protejeze. În rest, copilul trebuie lăsat să își consume energia. E adevărat, recunoaşte medicul „pentru spatele părintelui este foarte util hamul, atunci când copilul începe să meargă şi vrea! Trebuie reținut că se pune un copil în picioare și se lasă să meargă atunci când se poate ridica singur în picioare și vrea!” Da, hamul este util şi pentru părinte, pentru că aşa îşi protejează coloana vertebrală. Dar este recomandat hamul care ține copilul doar de torace, cum am mai spus.
Sisteme de purtare
O altă mare grijă trebuie acordată sistemelor de purtare a copilaşului. Este foarte cunoscută ideea că pentru a avea linişte, părinţii nu trebuie să ia copilul în braţe atunci când plânge! „Nu! Este cel mai frumos sentiment să îţi ţii copilul în braţe”, ne spune cu mare convingere pediatrul. „La nou-născut există tot felul de eșarfe, cu care se leagă copilașul, cu fața la mami, între sânii mamei. Este cel mai frumos fel în care poți să ții un copil şi dacă îţi înveţi un copil de mic să fie purtat, să fie la pieptul mamei, acela va sta şi când va fi un pic mai mare. Chiar va cere singur când îi va fi somn sau când vrea în braţe”. Face multe lucruri bune purtatul copilului – stimulează lactația, stimulează apropierea între mamă și copil, îi dă încredere și sentimentul de siguranță. Atâta vreme cât ştie că el se va putea adăposti la sânul mamei, va avea mult mai multă încredere în el să înfrunte situaţiile cu ceilalţi copii. Un copil care este ţinut la distanţă nu are încredere în el. Dacă învățăm un copil să vină la sânul mamei și când va fi mai mare îl vom putea controla altfel. Ne poate fi utilă această obişnuin- ţă atunci când este obosit şi devine mai agitat; copiii nu pot să adoarmă poate pentru că au prea multe stimulente în jur şi de asta devin şi mai agitaţi când lor le este somn. Atunci îl iei, îl pui la pieptul tău şi doarme sau îl iei în braţe.
Deformări fizice
Ca să fie sănătos, şi pentru copil şi pentru mamă, sistemul de purtare trebuie să fie corect. „Nu există sistem de purtare sănătos, corect, în care copilul să fie cu faţa la lume sau la mami, dar el atârnă! Întâmpinăm aceeaşi problemă: copilul se sprijină cu toată greutatea lui pe zona inghinală. În sistemul de purtare sănătos, el, cu picioarele, învăluie șoldurile mamei, e ca și când l-ar ține în brațe. Și atunci, greutatea nu se ține pe zona lui inghinală, ci pe funduleț. Cealaltă situație poate duce la luxație de șold, se pot deforma șoldurile. În aceste cazuri, de luxaţie, se recomandă sistemele sănătoase, pentru sunt ca tratament. Când picioruşele stau în forma corectă, iar materialul, care stă pe coloana copilului, ajută, se mulează după nevoile copilului”, adaugă pediatrul.
Fără premergătoare!
Dacă ai nevoie de câteva minute libere, cât faci un duș sau un ceai poţi folosi premergătorul. Dar să utilizezi premergătorul pentru că tu crezi că merge mai bine e o mare greșeală! Copilul se sprijină pe zona lui inghinală. Centrul lui de greutate se duce pe inghinal și pe pelvis. Apar complicații. Cel mic, pur și simplu își face vânt în vârful picioarelor și merge doar pe roțile premergătorului. Plus că îl forțezi. Cel mai bine e să îl lași să meargă atunci când este pregătit. De obicei, părinții îl pun în premergător atunci când stă în fund, de la șase luni. În Statele Unite ale Americii, premergătoarele au fost interzise, prin lege. Pentru că s-au răsturnat copii cu premergătoarele și și-au rupt gâtul.
COPILUL TREBUIE SĂ SE EXPRIME
Atunci când bebeluşul merge deja în picioare, pentru că el explorează lumea, se joacă, aleargă, de multe ori dispare din raza noastră vizuală. Avem senzaţia că îl pierdem. Dar şi tentaţia de a-l lega de noi. Cu un ham! Trebuie să găsim alte solu- ţii pentru liniştea noastră. Putem să alegem parcuri care au gard şi porţi care se închid, ne spune dr. Laura Comnea, şi aşa putem ţine copilul sub observaţie. Sau îi putem monta un gps la gleznă şi ştim în fiecare monent unde se află. Acest ham, folosit la o vârstă nepotrivită, îl restricţionează pe copil şi îi slăbeşte încrederea în el. „Îi va slăbi încrederea în el şi va fi un adult frustrat! Copilul trebuie lăsat să se exprime. Eu întoteauna le spun părinţilor, când văd că plânge copilul şi vor să îi dea suzeta, că mai bine e să îi lase să spună că sunt supăraţi pe mine, decât să le dea suzeta! El acumulează frustrările acelea. Acelaşi lucru se întâmplă şi când îl restricţionezi în mişcări. Sunt frustrări pe care el le va acumula şi le va manifesta ca adult. Şi aşa ajung să facă psihoterapie la 30-40 de ani, pentru că i-a fost înfundată gura cu suzeta ori a fost restricţionat cu un ham!”, trage un semnal de alarmă dr. Laura Comnea.
