Rezultate căutare pentru: prematuri

Nastere care are loc intre a 29-a si a 38-a saptamana de amenoree. O nastere prematura poate surveni spontan sau poate fi provocata printr-o decizie medicala. Cauzele sunt multiple si pot sa se conjuge: ruperea pungii care contine lichidul amniotic, anomalia uterului matern, hemoragia, infectia bacteriana sau virala, multiparitatea (mama a avut deja unul sau mai multi copii), sarcina multipla (gemeni sau tripleti), hidramniosul (exces de lichid amniotic). In plus, un context socioeconomic defavorabil sau conditii de munca stresante (oboseala, drumuri lungi) creste riscul unei nasteri premature spontane. Decizia medicala de nastere prematura este luata, intre altele, in caz de patologie grava privind mama sau fatul. Incompatibilitatea Rhesus intre mama si fat poate, de asemenea, sa influenteze asupra deciziei medicale de a scurta durata unei sarcini. In acest caz, nasterea prematura se face prin declansarea artificiala a travaliului sau prin practicarea unei cezariene.

Contractie cardiaca anormala, survenind in mod prematur in cursul ciclului cardiac. Cauze si simptome – Extrasistolele sunt de cele mai multe ori hiperexcitabilitati electrice ale unei zone limitate a miocardului. Ele pot trece complet neobservate sau, invers, sunt insotite de o senzatie de lovituri in piept, de palpitatii, de indispozitie sau pauza cardiaca. Diagnostic – Extrasitolele sunt usor detectate prin luarea pulsului si mai ales prin auscultarea cardiaca prelungita, care deceleaza neregularitatea batailor cardiace. Ele sunt confirmate prin electrocardiografie. Atunci cand medicul considera necesar, prescrie o inregistrare electrocardiografica pe o durata de 24 de ore (inregistrarea Holter), care da posibilitatea sa se precizeze caracteristicile extrasistolelor: sediul si numarul, repetitia la intamplare sau identica, existenta si lungimea unei pauze extrasistolice, variabilitate pe 24 de ore. Tratament – Acesta nu este sistematic si depinde de caracterul simptomatic sau nu al extrasistolelor, precum si de sediul lor, de frecventa lor si de asocierea lor sau nu cu o cardiopatie. De fiecare data cand aceasta este posibil, tratamentul extrasistolelor este cel al cauzei lor. El face adesea apel la administrarea de antiaritmice.

Malformatie caracterizata printr-o deschidere anormala a orificiului calului uterin. Cauze – Beanta colului uterin este cel mai des de origine traumatica: ea apare dupa o nastere dificila sau dupa un avort provocat traumatic. Cand este congenitala, beanta este asociata adesea cu alte malformatii uterine. Simptome si diagnostic – Beanta colului uterin se manifesta numai in timpul sarcinii si poate antrena fie un avort tardiv (in cursul celui de al doilea trimestru de sarcina), fie o nastere prematura. Diagnosticul este stabilit prin calibrarea colului cu o bujie (instrument cilindric pentru masurarea unui canal sau unui orificiu). Diagnosticul este confirmat prin histerografie si/sau histeroscopie. Tratament – Se bazeaza pe serclajul calului uterin In primele trei luni de sarcina.

Sistem de inregistrare la distanta a zgomotelor cardiace ale fatului. Telemonitorizarea fetala este indicata in timpul sarcinilor cu risc care nu necesita o spitalizare a femeii (intarziere moderata a cresterii intrauterine, hipertensiune arteriala moderata, amenintare de nastere prematura, sarcina multipla pornind din cea de a 2-a saptamana de amenoree). Pacienta aplica pe abdomenul sau un captor legat la o cutiuta ce contine un aparat care inregistreaza zgomotele inimii fatului. Pe cutiuta pune apoi un receptor telefonic care transmite direct, pe cale electronica, informatiile la imprimanta calculatorului central al serviciului de obstetrica sau a calculatorului de la domiciliu in cazul internarii la domiciliu, ceea ce asigura supravegherea sarcinii. Telemonitorizarea dureaza o jumatate de ora pe zi. In caz de anomalie sau de tulburare a ritmului, femeia este spitalizata pentru control.

Boala eruptiva contagioasa care afecteaza mai ales copiii, fiind provocata de un virus din genul Paramixovirusurilor. Rujeola este o boala infectioasa a copilariei, bantuind cvasipermanent si dand adesea nastere la epidemii. Acestea sunt mortale mai ales in tarile ale caror populatii sufera de malnutritie. In Africa tropicala, de exemplu, rujeola este una dintre principalele cauze de mortalitate la copiii sub 4 ani. Cauze – Virusul rujeolei traieste exclusiv in organismul omului: el se transmite in mod direct, patrunzand in organism pe caile respiratorii sau prin ochi (conjunctiva), in cursul tusei sau stranutului unui subiect bolnav de rujeola. Este o boala foarte contagioasa in timpul perioadei de incubatie (instalarea virus ului in organism), care dureaza aproximativ 14 zile, si in timpul perioadei de invazie (declansarea bolii) cu o durata de 4 zile. Simptome si semne -Boala se declanseaza brusc printr-o febra ridicata, o rinita (inflamatie a mucoasei foselor nazale) si o conjunctivita (inflamatia conjunctivei) cu scurgere (catar oculonazal) si tuse. Fata este buhaita; interiorul gurii este sediul unui exantem (eruptie mucoasa) caracteristic bolii si denumit semnul lui Koplik (aparitia de puncte albicioase pe fata interna a obrajilor). Acestor semne le urmeaza o eruptie cutanata de macule rosii, care debuteaza pe fata si se intinde rapid la intregul corp. Maculele pot conflua in mari placi rosii. Febra si eruptia regreseaza in mai putin de o saptamana, dar tusea poate persista una pana la doua saptamani. Complicatii – Cele mai frecvente sunt suprainfectiile respiratorii: rinita purulenta, laringita, faringita, otita sau bronsita. La bolnavii cu sistem imunitar slabit poate surveni o pneumonie interstitiala – ori bronsita capilara – cu prognostic foarte sever. Mai sunt posibile si complicatii neurologice (encefalita), dar sunt rare. Ele pot debuta in primele zile ale eruptiei sau mai tarziu si pot lasa sechele neuropsihice. Imbolnavirea de rujeola a unei femei gravide poate provoca un avort in primul trimestru de sarcina, o nastere prematura in trimestrul al doilea si al treilea de sarcina si constituie, pe toata durata sarcinii, un risc de malformatii pentru fat. Tratament -In afara tratamentului specific al complica!iilor, se recurge la odihna, la medicamente care scad febra si calmeaza tusea si la dezinfectia cailor respiratorii si a ochilor (antiseptice si antibiotice). Evictia scolara este preconizata pentru intreaga durata a bolii. Evolutie si prevenire – Rujeola nu survine decat in mod exceptional a doua oara, infectia cu virus conferind o imunitate durabila si permanenta fata de aceasta boala. Prevenirea rujeolei consta, in principal, in vaccinare, care este contraindicata in perioada de sarcina sau la persoanele care sunt imunodeprimate. Vaccinul este, in general, injectat in asociere cu cele ale rubeolei si oreionului (vaccin R.O.R.) si este administrat dupa varsta de un an, mai devreme chiar atunci cand copilul traieste intr-o colectivitate. O seropreventie (administrarea de imunoglobuline continand anticorpi specifici pentru antigenele virusului) este posibila la persoanele fragile si la femeile gravide care au venit in contact cu bolnavii de rujeola; ea nu este totusi eficace decat daca este practicata inainte de a cincea zi care urmeaza contactului cu virusul si eficacitatea ei nu este durabila decat daca este urmata de o vaccinare efectuata nu mai tarziu de 3 luni dupa aceea.

Colorare in galben a pielii si mucoaselor nou-nascutului, din cauza acumularii in sange a bilirubinei (pigment biliar derivat din hemoglobina). – Icterul simplu al nou-nascutului, zis fiziologic, este frecvent, mai ales la prematuri, si este legat de imaturitatea ficatului si de nivelul mai mic de albumina a copilului. In general putin intens, el apare spre ziua a 2-a dupa nastere si dispare spontan inainte de ziua a 10-a. Disparitia sa se anunta prin colorarea urinei, care initial incolora, incepe atunci sa coloreze scutecul. – Icterul la laptele matern este cauzat de prezenta in laptele matern a unei substante de identificare, inca nesigura, care impiedica conjugarea bilirubinei. El apare in cea de a 5-a sau de a 6-a zi dupa nastere si scade in intensitate atunci cand mama inceteaza sa-i alapteze timp de cel putin 3 zile sau cand laptele matern este incalzit la 60C. Acest icter, benign, nu impiedica alaptatul de catre mama.