Rezultate căutare pentru: virus

Invadare a alveolelor de catre plasma sangvina care a traversat peretele capilarelor (vase mici). Un edem pulmonar este cel mai frecvent de origine hemodinamica, legat de o crestere a presiunilor in circulatia pulmonara. Aceasta poate fi datorata unei proaste functionari a inimii, unui puseu de hipertensiune arteriala sistemica sau unei hipervolemii (cresterea volumului sangvin). Mult mai rar, edemul pulmonar poate fi consecinta unei alterari a permeabilitatii capilarelor pulmonare de catre agentii infectiosi (virusul gripei, unele bacterii) sau toxici. Simptome si semne – In edemul pulmonar acut, apar brusc la bolnav o gafaiala intensa, ceea ce-l obliga sa stea asezat sau in picioare (ortopnee), precum si o tuse, insotita uneori de expectoratii spumoase rozalii caracteristice. Aparitia mai mult sau mai putin rapida a semnelor (edem subacut) depinde de modul de evolutie al insuficientei ventriculare stangi. Auscultarea inimii indica o tahicardie (accelerarea ritmului cardiac), cea a plamanilor raluri uscate, zise crepitante, cu predominenta la baza plamanilor. Alte semne de insuficienta cardiaca periferica (cresterea marimii ficatului, turgescenta venelor jugulare) sunt mai rare, edemul pulmonar manifestandu-se mai ales atunci cand insuficienta ventriculara stanga nu este insotita inca de complicatia unei insuficiente ventriculare drepte. Tratament – Diureticele pe cale intravenoasa si/sau vasodilatatoarele, in particular cele venoase, trateaza simptomele si antreneaza o diminuare rapida a presiunii in circulatia pulmonara. Ameliorarea oxigenarii se face prin inhalarea de oxigen cu ajutorul unei sonde sau al unei masti, iar corectarea caderii debitului cardiac se trateaza prin medicamente cardiotonice. Tratamentul de fond este cel al bolii in cauza. Sinonim: edem pulmonar.

Virusul Ebola este un virus A.R.N. apartinand familiei filovirusurilor. Simptomele sunt febra si diaree, care provoaca adesea o deshidratare, si hemoragii. Tratamentul consta in injectarea la subiecti a serului persoanelor convalescente (care contine anticorpi).

Boala eruptiva contagioasa care afecteaza mai ales copiii, fiind provocata de un virus din genul Paramixovirusurilor. Rujeola este o boala infectioasa a copilariei, bantuind cvasipermanent si dand adesea nastere la epidemii. Acestea sunt mortale mai ales in tarile ale caror populatii sufera de malnutritie. In Africa tropicala, de exemplu, rujeola este una dintre principalele cauze de mortalitate la copiii sub 4 ani. Cauze – Virusul rujeolei traieste exclusiv in organismul omului: el se transmite in mod direct, patrunzand in organism pe caile respiratorii sau prin ochi (conjunctiva), in cursul tusei sau stranutului unui subiect bolnav de rujeola. Este o boala foarte contagioasa in timpul perioadei de incubatie (instalarea virus ului in organism), care dureaza aproximativ 14 zile, si in timpul perioadei de invazie (declansarea bolii) cu o durata de 4 zile. Simptome si semne -Boala se declanseaza brusc printr-o febra ridicata, o rinita (inflamatie a mucoasei foselor nazale) si o conjunctivita (inflamatia conjunctivei) cu scurgere (catar oculonazal) si tuse. Fata este buhaita; interiorul gurii este sediul unui exantem (eruptie mucoasa) caracteristic bolii si denumit semnul lui Koplik (aparitia de puncte albicioase pe fata interna a obrajilor). Acestor semne le urmeaza o eruptie cutanata de macule rosii, care debuteaza pe fata si se intinde rapid la intregul corp. Maculele pot conflua in mari placi rosii. Febra si eruptia regreseaza in mai putin de o saptamana, dar tusea poate persista una pana la doua saptamani. Complicatii – Cele mai frecvente sunt suprainfectiile respiratorii: rinita purulenta, laringita, faringita, otita sau bronsita. La bolnavii cu sistem imunitar slabit poate surveni o pneumonie interstitiala – ori bronsita capilara – cu prognostic foarte sever. Mai sunt posibile si complicatii neurologice (encefalita), dar sunt rare. Ele pot debuta in primele zile ale eruptiei sau mai tarziu si pot lasa sechele neuropsihice. Imbolnavirea de rujeola a unei femei gravide poate provoca un avort in primul trimestru de sarcina, o nastere prematura in trimestrul al doilea si al treilea de sarcina si constituie, pe toata durata sarcinii, un risc de malformatii pentru fat. Tratament -In afara tratamentului specific al complica!iilor, se recurge la odihna, la medicamente care scad febra si calmeaza tusea si la dezinfectia cailor respiratorii si a ochilor (antiseptice si antibiotice). Evictia scolara este preconizata pentru intreaga durata a bolii. Evolutie si prevenire – Rujeola nu survine decat in mod exceptional a doua oara, infectia cu virus conferind o imunitate durabila si permanenta fata de aceasta boala. Prevenirea rujeolei consta, in principal, in vaccinare, care este contraindicata in perioada de sarcina sau la persoanele care sunt imunodeprimate. Vaccinul este, in general, injectat in asociere cu cele ale rubeolei si oreionului (vaccin R.O.R.) si este administrat dupa varsta de un an, mai devreme chiar atunci cand copilul traieste intr-o colectivitate. O seropreventie (administrarea de imunoglobuline continand anticorpi specifici pentru antigenele virusului) este posibila la persoanele fragile si la femeile gravide care au venit in contact cu bolnavii de rujeola; ea nu este totusi eficace decat daca este practicata inainte de a cincea zi care urmeaza contactului cu virusul si eficacitatea ei nu este durabila decat daca este urmata de o vaccinare efectuata nu mai tarziu de 3 luni dupa aceea.

Virus A.D.N., din familia papovavirusurilor, responsabil de diverse leziuni cutanate. Infectia cu un papilomavirus poate provoca indeosebi aparitia verucilor, a condiloamelor acuminate, numite si vegetatii veneriene.

Afectiune tropicala produsa de un virus transmis prin muscatura capusei de padure. Se intalneste in India.