Rezultate căutare pentru: accident vascular

Accident neurologic localizat, cu durata mai mare de 24 ore, cauzat de o leziune vasculara cerebrala. Diferitele tipuri de accident vascular cerebral – Accidentele vasculare cerebrale ischemice, numite si infarcte cerebrale sau inca si ramolismente cerebrale, apar cel mai adesea ca o consecinta a unui trombus (cheag de sange care se formeaza intr-o artera), a unui embola (corp strain sau un trombus mobilizat care, antrenat prin circulatie, va produce obstructia arterei) sau o ingustare a arterei favorizata de ateroscleroza (ingrosarea invelisului intern al peretelui arterial). Ultima este cauza principala a accidentelor vasculare cerebrale ischemice. – Accidentele vasculare cerebrale hemoragice se datoreaza unei scurgeri de sange in tesutul cerebral. Cauza lor o constituie in general hipertensiunea arteriala sau, mult mai rar, malformatiile vasculare (angiom, anevrism), tulburarile de coagulare sau complicatiile unui tratament anticoagulant. Simptome si diagnostic – Simptomele observate (hemiplegie, tulburari de sensibilitate, ale campului vizual, paralizia unuia sau mai multor nervi cranieni, afazie tulburari de vorbire etc.) pot fi izolate sau asociate in diferite modalitati dupa sediul si intinderea accidentului vascular cerebral. O scanografie cerebrala este indispensabila pentru a confirma diagnosticul si pentru a preciza natura ischemica sau hemoragica a accidentului. Alte examene – analize de sange, ecografie cardiaca, explorare a arterelor care iriga creierul prin metoda Doppler sau prin arteriografie – permit determinarea cauzei. O punctie lombara poate fi necesara pentru decelarea unei hemoragii meningeene asociate. Tratament si prevenire – Tratamentul accidentului vascular cerebral, cu o eficacitate limitata, are mai ales drept scop asigurarea functiunilor vitale ale bolnavului si evitarea extinderii leziunilor cerebrale. In unele cazuri, este necesara o interventie de chirurgie vasculara cu scopul de a practica ablatia unei malformatii vasculare si de a reduce astfel riscurile unui nou accident vascular cerebral. Bolnavii spitalizati care si-au pierdut partial sau total starea de constienta trebuie sa aiba caile respiratorii degajate si trebuie sa fie hraniti fie prin perfuzie intravenoasa, fie prin sonda nazogastrica. Dupa faza acuta intervine faza de recuperare. Aceasta, treptata si mai mult sau mai putin completa, este usurata prin practicarea unei reeducari destinate sa trateze deficitele motorii sau senzitive si sa duca la regresia tulburarilor de vorbire. Multi bolnavi care au fost afectati de paralizie ajung sa mearga din nou cu ajutorul unei reeducari adecvate. In schimb, deficitele intelectuale sunt adesea ireversibile. Prevenirea recidivelor este bazata pe corectarea factorilor de risc: tratarea unei hipertensiuni arteriale, a unei hipercolesterolemii, a unui diabet, dar mai ales suprimarea fumatului. Atunci cand accidentul vascular cerebral a fost provocat de o embolie, bolnavul poate primi un tratament antiagregant plachetar (aspirina) sau anticoagulant. In acest caz, tratamentul este adesea prescris pe viata.

Accident neurologic localizat, cu durata mai mica de 24 ore, de origine ischemica, adica provocat printr-o intrerupere sau diminuare a circulatiei sangvine intr-un vas cerebral. Simptome si diagnostic – Simptomele unui accident ischemic tranzitoriu sunt bruste si foarte variabile: pierderea vederii cu un ochi, paralizie sau amortirea unei jumatati de corp, afazia (tulburari de vorbire) etc. Diagnosticul este stabilit, in principal, prin examenul clinic al pacientului. Tratament si prevenire – Tratamentul are drept scop prevenirea unui accident vascular cerebral care poate surveni in decurs de 5 ani dupa un accident ischemic tranzitoriu la 25-33% dintre subiecti: supravegherea unei hipertensiuni arteriale, a unui diabet, a unei hipercolesterolemii si suprimarea fumatului. Sinonim: atac ischemic tranzitoriu.

Modificarea vocii prin obtinerea unei rezonante exagerate in producerea sunetelor. Se disting doua feluri de nazalizare: rinolalia inchisa si rinolalia deschisa. – Rinolalia inchisa este provocata de suprimarea permeabilitatii nazale. Ea se observa atunci cand fosele nazale sunt astupate. Aceasta obstructie este consecutiva unei inflamatii sau unei tumori. – Rinolalia deschisa este provocata de exagerarea permeabilitatii nazale. Ea se observa, in principal, in cursul paraliziilor valului palatin, consecutive unor afectiuni neurologice (accident vascular cerebral), unor traumatisme (perforarea boltei sau valului palatin) sau unor tumori ale capului sau gatului. Sinonime: rinolalie inchisa, rinolalie deschisa.

Factor care creste riscurile de aparitie a unei boli. Exista factori predispozanti care tin de mediu (canalizarile, gazele de esapament, fumul de uzina, produsele chimice, radioactivitatea, bolile infectioase etc.) susceptibili sa fie raspunzatori de unele boli. Ereditatea, tabagismul, mai ales atunci cand fumul este inhalat, iar consumul este mai mare de sase tigarete pe zi, obezitatea, hipertensiunea arteriala, hiperlipidemia (nivel ridicat al lipidelor sangvine), mai ales hipercolesterolemia cu niveluri coborate ale lipoproteinelor de mare densitate (HDL), hiperglicemia (nivel ridicat al lipidelor sangvine), diabetul, sedentarismul, stresul etc., sunt factori predispozanti ai unei boli coronariene. Hipertensiunea arteriala este cel mai important factor de risc pentru un accident vascular cerebral. Sinonim:factor de risc.

Crestere in volum a creierului, consecutiva unei cresteri a continutului de apa al tesuturilor sale. Edemul cerebral insoteste diferitele boli ale encefalului: tumora, traumatism, infectie, inflamatie, accident vascular cerebral. Craniul fiind rigid, edemul cerebral antreneaza o hipertensiune intracraniana, care se traduce prin semne ca paralizii, vome, dureri de cap, coma, si poate fi mortal. Tratamentul necesita o spitalizare de urgenta si asociaza antiedematoase cerebrale (macromolecule, corticosteroizi) la tratamentul cauzei. Antiedematoasele nu sunt eficace decat in cazul unui edem vasogenic.

Factor care creste riscurile de aparitie a unei boli. Exista factori predispozanti care tin de mediu (canalizarile, gazele de esapament, fumul de uzina, produsele chimice, radioactivitatea, bolile infectioase etc.) susceptibili sa fie raspunzatori de unele boli. Ereditatea, tabagismul, mai ales atunci cand fumul este inhalat, iar consumul este mai mare de sase tigarete pe zi, obezitatea, hipertensiunea arteriala, hiperlipidemia (nivel ridicat al lipidelor sangvine), mai ales hipercolesterolemia cu niveluri coborate ale lipoproteinelor de mare densitate (HDL), hiperglicemia (nivel ridicat al lipidelor sangvine), diabetul, sedentarismul, stresul etc., sunt factori predispozanti ai unei boli coronariene. Hipertensiunea arteriala este cel mai important factor de risc pentru un accident vascular cerebral. Sinonim: factor predispozant.

Intoxicatie cu tutun. Tutunul este consumat, in principal, sub forma de tigarete si de tigari de foi; el mai este si prizat, mestecat sau fumat cu pipa. Fumul de tutun contine nicotina (alcaloid toxic pentru aparatul cardiovascular si presupus responsabil de fenomenul de dependenta) si de asemenea si alte substante periculoase pentru sanatate, indeosebi cele care rezulta din combustia tutunului, a hartiei si a aditivilor incorporati in tigarete. Cele mai periculoase sunt gudroanele cancerigene si oxidul de carbon. Tabagismul sta la originea unor boli foarte grave, indeosebi cancere, boli cardiovasculare si boli respiratorii cronice. Se apreciaza ca el este cauza a 2 milioane de morti pe an in tarile industrializate, dintre care aproximativ jumatate din decese survin inaintea varstei de 65 ani. Candva in esenta masculin, consumul de tutun tinde sa cuprinda populatia feminina si sa atinga subiectii din ce in ce mai tineri. Femeile si tabagismul – Organizatia Mondiala a Sanatatii (O.M.S.) estimeaza ca, in tarile industrializate, o parte din cele 2 milioane de decese pe an legate de consumul de tutun atinge femeile, din cauza „consecintelor specifice ale tabagismului asupra sanatatii femeilor si copiilor lor”. Se apreciaza, in fapt, ca riscul de mortalitate cardiovasculara creste de 10 ori la femeile care fumeaza si care utilizeaza si pilula contraceptiva. Atunci cand femeia este gravida, tabagismul creste, de altfel, riscul de avort spontan si intarzie cresterea copilului. In sfarsit, la menopauza, fumatoarele sunt expuse unui risc mai crescut de osteoporoza (rarefiere a tesutului osos). Patologie -Afectiunile respiratorii care ating fumatorii sunt reprezentate, in principal, prin bronsita cronica. Aceasta poate evolua spre emfizem si insuficienta respiratorie cronica. – Cancerele fumatorului sunt reprezentate mai intai prin cancerul de plaman, a carui aparitie urmeaza evolutia consumului de tutun, dar cu o declarare in avans de douazeci de ani. Riscul cancerului de plaman creste o data cu intensitatea tabagismului, durata in ani a tabagismului fiind inca mai determinanta decat cantitatea fumata pe zi in aparitia acestei boli: cu cat inceputul tabagismului a fost mai precoce, cu atat mai mare este riscul aparitiei cancerului de plaman. Notiunea raspandita de „mic fumator care nu intampina nici un risc” este deci eronata: nu exista un prag in dedesubtul caruia riscul de a fi atins de un cancer pulmonar sa fie nul. Cancerele gurii (fumatorii de pipa, mestecatorii de tutun), de rinofaringe, de laringe si de esofag sunt, de asemenea, in foarte numeroase cazuri, provocate de consumul de tutun. In sfarsit, a fost demonstrata o asociere intre anumite cancere (cancerul de col uterin, cancerul vezicii) si tabagism. – Bolile cardiovasculare sunt provocate de nicotina si de oxidul de carbon, care perturba oxigenarea tesuturilor, antrenand o crestere a riscului bolilor coronariene (angor, infarct miocardic), a aterosclerozei aortei (anevrism) si a arteritei membrelor inferioare. Riscul cardiac creste daca tabagismul se asociaza cu alti factori de risc vasculari precum contraceptivele orale (pilula). Riscul de arterita este mai ridicat la diabetici. Atunci cand scleroza vasculara generata de tabagism afecteaza creierul, ea poate antrena un accident vascular cerebral. – Alte afectiuni legate de consumul de tutun sunt, in principal, ulcerul duodenal, ulcerul gastric, boala lui Crohn, osteoporoza si herniile (legate de tusea fumatorilor). Trebuie mentionat ca greutatea corporala a fumatorilor este mai mica decat cea a nefumatorilor. Dezobisnuirea de tutun – Oprirea consumului de tutun micsoreaza riscurile de aparitie a bolilor legate de tabagism: este deci oricand momentul pentru un fumator care nu e bolnav sa se opreasca. Fara o motivatie puternica, este iluzoriu sa te astepti la o oprire de durata. In cursul dezobisnuirii, diferite metode pot ajuta fumatorul. Unele, care fac apel la inlocuitori ai tutunului (guma si timbru transdermic cu nicotina), eliberate numai sub prescriptie medicala, permit marilor fumatori sa inceteze fumatul fara sa simta tulburarile pe care le poate ocaziona lipsa de tutun. Totusi, acest aport nicotinic nu trebuie sa fie prezentat ca un remediu miraculos si trebuie sa fie insotit de sustinerea unui medic, in lipsa careia sansele unei incetari de durata a fumatului sunt nule. O persoana doritoare sa se dezvete de tutun mai poate face apel la acupunctura, la auriculoterapie sau la psihoterapia de grup, desi aceste metode n-au constituit obiectul unei evaluari riguroase. Incetarea consumului de tutun poate fi insotita de o luare in greutate. Ea este provocata, pe de o parte, de un fenomen de compensatie, pe de alta parte, de intreruperea aportului de nicotina (aceasta micsorand grosimea si secretiile mucoasei gastrice, la un fost fumator pofta de mancare are tendinta de a creste) si necesita masuri dietetice adaptate. Prevenire – Tinand cont de dificultatea de a inceta fumatul, este esential sa se reduca initierea in tabagism, care se produce in mod obisnuit pe la varsta de 10-12 ani. Tabagism pasiv – Acesta priveste persoanele nefumatoare care traiesc sau lucreaza in anturajul unuia sau mai multor fumatori. Astfel, copiii supusi tabagismului parintilor pot fi victimele unor afectiuni respiratorii (rinofaringite, bronsite, astm), precum si ai unor conjunctivite sau otite. La adult, tabagismul pasiv se traduce printr-un risc crescut de cancer al plamanului si al afectiunilor cardiovasculare.