Din cuprinsul articolului
Un pacient cu cancer, pe nume Robert Fisk, a dezvăluit că lupta pentru sănătatea mentală este una dintre cele mai grele provocări ale bolii. Fisk vorbește despre impactul emoțional al tratamentelor și despre nevoia urgentă de sprijin psihologic pentru cei afectați.
Robert Fisk, un britanic diagnosticat cu cancer, a oferit o perspectivă profund personală asupra experienței sale, evidențiind o problemă adesea ignorată: sănătatea mentală.
„Unul dintre cele mai grele lucruri este să faci față impactului psihologic al diagnosticului și tratamentului”, a declarat Fisk într-un interviu. Campania „Cancer Care”, lansată de publicația Express.co.uk, își propune să aducă în prim-plan nevoia de sprijin psihologic pentru pacienți, punând accent pe echilibrul dintre îngrijirea fizică și cea emoțională.
Fisk descrie cum culorile întunecate ale obiectelor din casa sa – de la „negru granit” la „gri ca o piatră de mormânt” – i-au amplificat starea de spirit în momentele grele. „Unele nuanțe par aproape funebre”, spune el, reflectând asupra modului în care mediul influențează percepția asupra bolii. Totuși, el și-a găsit alinare în ideea de a redecora cu tonuri mai calde, precum „albastru mozaic”, pentru a crea un spațiu care să inspire speranță.
De ce sănătatea mentală este crucială în lupta cu cancerul?
Potrivit NHS, peste 40% dintre pacienții cu cancer din Marea Britanie se confruntă cu probleme de sănătate mentală, de la anxietate la depresie severă. Lipsa suportului emoțional poate agrava starea fizică, reducând aderența la tratament și afectând calitatea vieții. „Cancerul nu este doar o bătălie fizică – este și una mentală”, subliniază experții NHS.
În România, situația este similară, dar accesul la sprijin psihologic rămâne limitat. Conform estimărilor, peste 50.000 de români sunt diagnosticați anual cu cancer, iar stigma asociată sănătății mentale face ca mulți să evite să caute ajutor. Pacienții se tem să fie judecați sau să pară slabi. Totuși, inițiative precum grupurile de suport și platformele online încep să câștige teren, oferind un spațiu sigur pentru exprimarea emoțiilor.
Depresia la persoanele cu cancer este o problemă complexă și multifactorială, care merită o atenție deosebită, deoarece impactul ei merge dincolo de starea emoțională, afectând adesea tratamentul și prognosticul bolii.
Depresia la pacienții cu cancer
Diagnosticul de cancer este un șoc existențial. Pe lângă teama de moarte, incertitudinea privind viitorul și durerea fizică, există și factori biologici care contribuie la depresie. De exemplu, inflamația cronică asociată cu cancerul poate afecta direct creierul, modificând nivelurile de neurotransmițători precum serotonina. Unele tratamente, cum ar fi chimioterapia sau corticosteroizii, pot avea efecte secundare care mimează sau agravează simptomele depresive – oboseală severă, insomnie sau modificări cognitive.
Mai mult, sistemul imunitar hiperactivat în lupta cu cancerul eliberează citokine proinflamatorii, care sunt legate de stările depresive. Nu e doar o chestiune de „tristețe” – e o combinație de biologie și circumstanțe externe. Social, izolarea – fie din cauza stigmatului, fie din incapacitatea de a participa la activități obișnuite – amplifică sentimentele de inutilitate sau disperare.
Cât de frecventă este?
Estimările variază, dar între 15% și 25% dintre pacienții cu cancer dezvoltă o depresie clinică semnificativă, adică peste nivelul unei simple tristeți temporare. În cazurile de cancer avansat sau în stadii terminale, procentul poate crește până la 70% sau mai mult, mai ales dacă durerea fizică devine greu de gestionat sau dacă suportul social lipsește. Totuși, aceste cifre sunt aproximative, deoarece depresia este adesea subdiagnosticată – simptomele sale (oboseală, lipsa apetitului, insomnie) se suprapun cu efectele cancerului sau ale tratamentelor.
Depresia nu doar că înrăutățește calitatea vieții, dar poate influența și rezultatele medicale. Pacienții deprimați tind să fie mai puțin complianți cu tratamentele – fie că uită să ia medicamentele, fie că renunță la ele din cauza unei stări de apatie. Mai mult, există studii care sugerează că stresul cronic și depresia pot accelera progresia bolii prin mecanisme imunologice: inflamația sistemică este exacerbată, iar capacitatea corpului de a lupta cu celulele canceroase scade.
Un aspect interesant, dar controversat, este legătura dintre depresie și supraviețuire. Unele studii au găsit o asociere între depresia severă și o mortalitate mai mare la pacienții cu cancer, dar nu e clar dacă depresia în sine agravează cancerul sau dacă este doar un marker al gravității bolii. De exemplu, cei în stadii avansate sunt mai predispuși la depresie, ceea ce complică interpretarea datelor.
Cum se manifestă și ce o face diferită?
Depresia la persoanele cu cancer nu este doar „tristețe”. Poate include simptome atipice, cum ar fi iritabilitatea, furia sau o stare de amorțeală emoțională, în loc de lacrimi sau melancolie evidentă. Unii pacienți descriu o pierdere a sensului – „la ce bun să lupt?” – mai ales când tratamentele sunt extenuante. Spre deosebire de depresia „clasică”, aici simptomele fizice (oboseală, lipsa apetitului) pot fi atribuite greșit cancerului, ceea ce întârzie diagnosticul.
Ce se poate face?
-
Diagnosticarea timpurie: E crucial ca medicii oncologi să includă screening-ul pentru depresie în rutina lor, nu doar să se concentreze pe tratamentul fizic. Chestionare simple, cum ar fi PHQ-9, pot identifica simptomele depresive rapid.
-
Terapie integrată: Psihoterapia, în special terapia cognitiv-comportamentală (CBT), s-a dovedit eficientă pentru reducerea simptomelor depresive la pacienții cu cancer. Terapiile de grup sau suportul din partea altor pacienți pot ajuta la reducerea izolării.
-
Medicație: Antidepresivele (cum ar fi inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei – SSRI) sunt adesea sigure și eficiente, dar trebuie alese cu grijă pentru a evita interacțiunile cu tratamentele oncologice. De exemplu, unele chimioterapice pot afecta metabolismul hepatic, influențând modul în care antidepresivele sunt procesate.
-
Suport social: Pacienții care au o rețea solidă de sprijin – familie, prieteni sau grupuri Comunitare – tind să facă față mai bine depresiei. În lipsa acestui suport, sentimentul de izolare devine copleșitor.
-
Stil de viață: Deși nu e o soluție universală, activități precum exercițiile fizice ușoare (ex. plimbări), meditația sau tehnicile de mindfulness pot reduce stresul și pot îmbunătăți starea de spirit. Totuși, acestea trebuie adaptate la starea fizică a pacientului.
