Osteoporoza este o afecțiune caracterizată prin scăderea semnificativă a conținutului mineral osos, urmată de o creștere a fragilității osoaselor și, consecutiv, a riscului de fractură. Durerile de spate și fracturi ale încheieturii pumnului sunt primele simptome ale osteoporozei. Primele oase afectate sunt vertebrele.
Datele statistice arată că femeile pierd în medie 5-7% din masa osoasă în primii trei ani de după instalarea menopauzei. Femeile slabe sunt la risc să facă osteoporoză. Ereditatea are și ea un rol important.
Printre factorii de risc controlabili sunt: fumatul și carența de calciu și vitamina D. Totodată și excesul de alcool este asociat cu pierderea osoasă și cu riscul de fracturi. Nu în ultimul rând, tulburările de alimentație precum sunt anorexia și bulimia pot genera probleme asupra sănătății oaselor.
“Osteoporoza este o boală sistemică, ce duce la fragilizarea oaselor, prin scăderea rezistenței osoase, cu creșterea riscului apariției fracturilor, prin pierderea de țesut osos, asociată cu deteriorarea microarhitecturii scheletale. Această patologie este prevalentă în rândul femeilor în postmenopauză, dar apare și la femei mai tinere sau bărbați, care au alte boli cronice, sau care au factori de risc ce determină demineralizare osoasă”, ne-a explicat dr. Ioana Verde, medic specialist endocrinolog, RMN Diagnostica Sibiu.
Osteoporoza apare mai frecvent odată cu înaintarea în vârstă, cu pierderea progresivă a masei osoase. La femei, pierderea funcției ovariene care apare odată cu menopauza, accentuează pierderea osoasă rapidă, astfel încât majoritatea femeilor întrunesc criteriile de diagnostic pentru osteoporoză la vârsta de 70-80 ani.
“Fracturile la nivelul antebrațului au o frecvență mai crescută între 50 și 60 de ani, în schimb, fracturile de șold se dublează la fiecare 5 ani după vârsta de 70 de ani. Fracturile vertebrale multiple duc la scăderea în înălțime, deformări ale coloanei de tip cifoză, dureri și disconfort secundare biomecanicii alterate a spatelui, fiind asociate cu creșterea morbidității pe termen lung”, a mai explicat medicul specialist.
Chiar dacă unele fracturi rezultă în urma unor traumatisme majore, fracturile pe un os osteoporotic apar în urma unor traumatisme mici, sau în urma căderilor de la același nivel. Asociat densității osoase scăzute, există un număr de factori de risc pentru apariția unei fracturi: vârsta înaintată, fracturi în antecedente, istoric familial de fracturi osteoporotice, deficitul de estrogeni, greutatea mică, sau un IMC < 19 kg/mp, fumatul și excesul de alcool.
“Bolile cronice inflamatorii, de exemplu, poliartrita reumatoidă, lupusul eritematos sistemic, bolile ce asociază malabsorbție sau care cresc riscul de cădere (boala Parkinson, demența, scleroza multiplă), cresc riscul de apariție a fracturilor. Standardul în diagnosticul osteoporozei îl reprezintă măsurarea densității minerale osoase prin tehnica DXA ( absorbțiometrie duală cu raze X), o tehnică deosebit de precisă, care determină densitatea țesutului osos în anumite regiuni ale corpului, respectiv la nivelul coloanei lombare, soldului sau antebrațului”, a mai spus medicul Ioana Verde.
Tratamentul va fi antiosteoporotic, recomandat de medicul specialist, personalizat în funcție de afecțiunile asociate pe care le are pacientul.
