Oreion

Oreionul este o boala autoimuna care afecteaza glanda tiroida si poate duce la hipotiroidism. Este cauzata de o reactie anormala a sistemului imunitar impotriva glandei tiroida, ceea ce duce la inflamatie si distrugerea tesutului tiroidian.

Simptomele pot include oboseala, cresterea greutatii, sensibilitate la frig, constipatie, pielea uscata, unghii fragile, caderea parului si depresie. Tratamentul consta de obicei in administrarea de hormoni tiroidieni de substitutie pentru a inlocui hormonii lipsa. Este important sa urmam un tratament corect si regulat pentru a controla simptomele si a preveni complicatiile.

Cauze
Oreionul este cauzat de virusul oreion, parte a unei familii de virusuri numite paramixovirusuri. În momentul apariției, virusul afectează nasul, gura și gâtul și se mișcă spre glandele salivare parotide, aflate de-o parte și de alta a feței. Odată ajuns aici, începe să se reproducă, iar glandele se umflă și devin dureroase. De asemenea, virusul poate intra și în lichidul cefalorahidian ce înconjoară creierul și coloana vertebrală. În momentul în care ajunge aici, poate duce la simptome neurologice, poate afecta pancreasul, testiculele la băieți și bărbați și ovarele la fete și femei.

Simptome
Oreionul debutează cu febră de 38-39 grade Celsius, care poate persista timp de câteva zile. Ulterior, apar frisoanele, cefaleea (durerea de cap), oboseala și durerile musculare. Instalarea acestora se face în timp, după cum urmează: după o perioadă de incubație, care poate dura între 14 și 24 de zile, majoritatea persoanelor infectate dezvoltă dureri de cap, o stare generală proastă și febra scăzută spre moderată. După alte 12-24 de ore, sunt afectate glandele salivare și apare febra de 39-40 grade Celsius, care poate persista până la trei zile. Umflarea glandelor salivare parotide apare a doua zi, după debutul febrei mari și poate dura cel mult șapte zile. În această perioadă, ganglionii limfatici sunt sensibili la palpare. În plus, secreția de salivă scade și apare senzația de gură uscată.

Umflarea glandelor salivare poate duce la durere la mestecat sau înghițit. De asemenea, înghițirea unor lichide acide precum sucul de lămâie sau oțetul reprezintă un simptom specific. Următorul pas este inflamarea, în fața sau în spatele urechii. În cazuri rare, se tumefiază (umflă) și glandele sublinguale sau submandibulare. Această tumefacție este unilaterală (afectează o parte a feței), iar după 2-4 zile, devine bilaterală și cedează în aproximativ 10 zile.

Diagnostic
diagnosticul este stabilit de medic pe baza simptomelor, în special după umflarea feței, specifice oreionului. De asemenea, dacă mai există alte cazuri de oreion în zonă, nu va mai fi nevoie de teste de laborator. Acestea sunt necesare în cazurile unice de oreion într-un anumit interval de timp. În acest caz, pacientul este suspect de meningită aseptică sau de o encefalită inexplicabilă. Uneori, este nevoie de puncții lombare pentru a stabili cu exactitate diagnosticul.

În plus, este nevoie de teste suplimentare, dacă boala este recurentă unilateral, dacă apare la pacienți imunizați anterior ori dacă afectează alte țesuturi decât cele aflate în apropierea glandelor salivare. În aceste cazuri, virusul poate fi preluat din faringe sau din urină (în cazuri rare).

Tratament
În cele mai multe cazuri de oreion, tratamentul constă în administrarea de medicamente pentru durere și de fluide, precum apa sau ceaiul. Atât adulții, cât și copiii trebuie să stea acasă pentru a evita răspândirea infecției. De asemenea, este indicată evitarea contactului cu membrii familiei care nu au avut oreion sau nu sunt imunizați.

Dieta trebuie să fie una ușoară, bazată pe lichide în abundență, mai ales supe, ceaiuri, sucuri naturale și apă. Pentru reducerea febrei, se poate administra ibuprofen sau paracetamol. În caz de vărsături, trebuie cerută recomandarea medicului pentru un medicament specific. Uneori, se administrează și corticosteroizi, însă doar la indicația doctorului. Aplicarea de comprese cu gheață ajută la ameliorarea durerii resimțite în zona scrotului.