Menopauza se instalează între 40 și 55 de ani. În România, vârsta medie de apariție a menopauzei este de 49 de ani. Când apare înainte de 40 de ani menopauza poate fi considerată precoce, iar după 55 de ani, tardivă.
Principalul factor care stă la baza menopauzei este schimbarea nivelurilor hormonilor sexuali feminini, estrogenul și progesteronul, produse în ovar. Odată cu trecerea anilor, rezerva ovariană scade, iar ovarele devin mai puțin receptive la stimularea hormonală din partea glandei hipofize. Această scădere progresivă a funcției ovariene duce la fluctuații hormonale, manifestate clinic prin simptome precum bufeurile de căldură, modificări ale somnului, schimbări ale stării de spirit și scăderea libidoului.
Simptomele asociate menopauzei pot varia semnificativ de la o femeie la alta, iar intensitatea acestora poate fi diferită. Este important de menționat că menopauza nu reprezintă o boală, ci o etapă firească a vieții, iar simptomele pot fi gestionate printr-un stil de viață sănătos, terapia hormonală și alte opțiuni de tratament discutate cu medicul. De asemenea, este important ca femeile să continue să aibă îngrijire medicală regulată și să discute cu medicul despre orice simptome sau îngrijorări legate de menopauză.
Cum recunoaștem menopauza?
Datorită absenței definitive a hormonilor estrogeni, femeia poate prezenta o serie de tulburări somatice și psihice care pot genera anumite tulburări comportamentale.
Tabloul clinic al femeii aflată la menopauză cuprinde anumite manifestări caracteristice:
Amenoreea (absența menstruațiilor)
Bufeurile. Se manifestă printr-o senzație brutală de căldură la nivelul porțiunii superioare a corpului (cap, gât, torace), însoțită de transpirații abundente și roșeață. Bufeurile se asociază cu o senzație de sufocare și produc o stare marcată de disconfort. La debut bufeurile survin mai ales noaptea, putând provoca insomnii și astenie importantă, apoi apar și ziua mai ales după efort sau mese. Durata medie este de 2-3 minute și se pot întinde pe o perioadă de 1-5 ani. Din punct de vedere fiziopatologic, bufeurile reprezintă un dezechilibru dintre hipotalamus (centrul de comandă al sistemului hormonal și al reglării temperaturii) și ovare.
Amețeli, cefalee, mialgii, artralgii.
Tulburări genito-sexuale. Carența estrogenilor produce o uscăciune a mucoasei vaginale care poate conduce în timp la o subțiere a pereților vaginali și la o atrofie vulvara. Aceste modificări pot cauza disconfort și dureri la contactul sexual. Infecțiile urinare și vaginale sunt mai frecvente. Sânii suferă modificări atrofice.
Osteoporoza. Reprezintă o manifestare tardivă a menopauzei. Absența estrogenilor determină o diminuare a matricei osoase, care se asociază cu scăderea rezervelor de calciu de la nivelul osului. După menopauză se produce o pierdere accelerată a masei osoase care se agravează cu vârsta. Osteoporoza este favorizată de dieta săracă în calciu și proteine, de sedentarism, precum și de lipsa expunerii la lumină naturală. Consecințele cele mai grave ale osteoporozei sunt fracturile apărute în urma unor traumatisme de intensitate scăzută și fenomenele de tasare vertebrală.
Bolile cardiovasculare. Estrogenii scad nivelul colesterolului total și al trigliceridelor și cresc nivelul colesterolului „bun” (HDL colesterol – lipoproteine cu densitate mare). Astfel, estrogenii joacă un rol protectiv față de bolile coronariene, hipertensiunea arterială și accidentele vasculare cerebrale. La menopauzaă, scăderea nivelului de estrogeni poate determina creșterea tensiunii arteriale și fenomene de ateroscleroză (formarea unor depozite lipidice pe peretele arterial). Principalele complicații ale aterosclerozei sunt boala coronariană și infarctul de miocard.
Tulburări psihoafective. Manifestările obișnuite ale menopauzei sunt: iritabilitatea, schimbările bruște de dispoziție, oboseala, stări depresive, anxietatea, tulburări de memorie și de concentrarea, scăderea capacității de efort, insomnii, labilitate emoțională, modificări ale libidoului
Creșterea în greutate. În medie, greutate femeilor aflate la menopauză crește cu 4-7 kg, cu modificarea repartizării grăsimii, care se depune cu predilecție pe abdomen și șolduri. Această creștere ponderală se poate explica parțial prin factori hormonali și este favorizată de scăderea activității fizice și de o alimentație dezechilibrată.