O simplă infecție urinară sau cancer? Simptome care te trimit la medicul urolog

În materialul ce urmează vă propunem câteva noțiuni ale simptomatologiei bolilor aparatului urinar. Cele mai frecvente simptome urinare sunt: durerea lombară, tulburările de micțiune, piuria, hematuria, modificările de diureză

Elena Oceanu

Dr. Lazăr Roberto-Flavian, medic primar urolog la Exmedica și la I.C. Fundeni, Urologie, doctor în științe medicale, vă prezintă cele mai frecvente simptome ale afecțiunilor urinare. Durerea de origine urinară este în cele mai multe cazuri localizată la nivel lombar, fiind cauza cel mai des întâlnită pentru care bolnavul se prezintă la medic.

Ce boli tratează specialiștii urologi de la Exmedica

Colica renală (durerea violentă lombară cu debut brusc ce iradiază spre organele genitale externe asociată sau nu cu febră, urinări dese, greață, vărsături) apare cel mai frecvent în litiaza renală și se datorează dilatării căilor urinare de deasupra unui obstacol (cel mai frecvent un calcul angajat pe traiectul urinar). „La clinica Exmedica dispunem de ecografe performante cu care putem diagnostica litiaza renală iar în cazurile mai complicate, prin contractele cu partenerii noștri, putem investiga extensiv pacienții noștri prin investigații imagistice de înaltă performanță – urografie, computer tomografie”, explică dr. Roberto Lazăr (foto mic). Tulburări de micțiune pot fi proprii aparatului urinar inferior (vezica și uretra) sau în cadrul unor suferințe ale aparatului genital masculin (în special patologie prostatică) și tulburărilor neurologice (afectări ale sistemului nervos). Polachiuria (micțiunea frecventă) este simptomul cel mai des întâlnit din toată patologia urinară și se poate datora reducerii capacității vezicale (cistite – inflamații vezicale, în infecții specifice precum tuberculoza vezicală, în tumori pelviene sau chiar vezicale), stagnării vezicale (vezica nu se poate goli complet și apare retenția de urină; apare în adenomul de prostată, neoplasmul de prostată, stricturi uretrale-îngustări ale uretrei etc.); poliuriei (bolnavul ingerează o cantitate mare de lichide și, deci, va produce o cantitate mare de urină, aceasta fiind pasageră sau permanentă în diabetul zaharat sau insipid, în insuficiența renală cronică, în boala polichistică renala etc.) sau disectaziei (greutatea de deschidere a colului vezical și apare în scleroza de col vezical, boli prostatice și tulburări neurologice). Opusul polachiuriei este micțiunea rară și are drept cauze scăderea diurezei, anomalii congenitale sau câștigate (megavezica, diverticuli vezicali etc.). Micțiunile dureroase pot fi înainte de urinare, când vezica este „prea plină”, la începutul micțiunii -în adenomul de prostată, la sfârșitul micțiunii însoțită de tenesme vezicale (senzația continuă, permanentă, dureroasă de micțiune) ca în cistite (inflamația vezicii urinare) în tot timpul micțiunii – ca în uretrită acută. Disuria (greutatea la micțiune) este un simptom frecvent și uneori cu semnificație deosebită și este datorată bolilor prostatei (adenom, neoplasm), bolilor colului vezical (scleroza, inflamație), bolilor vezicii (tumori, inflamații, infecții), leziunilor nervoase centrale (tabes, mielita), litiazei vezicale, stricturii uretrale etc. Micțiunile imperioase se caracterizează prin faptul că în momentul când apare senzația de micțiune, bolnavul nu mai are controlul ei, nu mai poate reține urina. Este important să fie diferențiată de incontinența urinară, când bolnavul pierde urina continuu între micțiuni, are uneori micțiuni inconștiente sau în timpul unui efort (tuse, strănut etc.), incontinența des întâlnită la femei cu rupturi de perineu după nașteri (incontinență urinară la efort). Toate aceste afecțiuni care au ca simptomatologie aceste tulburări ale micțiunii pot fi diagnosticate și, în mare parte, tratate de către echipa de urologie Exmedica.

Proba celor trei pahare

Piuria (puroi în urină) este semnul major al infecțiilor căilor urinare. În mod normal urina este limpede, cristalină. Este un semn cu gravitate deosebită (puroi în urină) și trebuie excluse alte cauze care determină schimbarea de culoare a urinii (săruri =urați acizi de sodiu, fosfați de calciu sau carbofosfați, în care cazuri de încălzire a urinii sau adăugarea câtorva picături de acid acetic – oțet – o limpezesc). În fața unei adevărate piurii, echipa noastră vă propune urinarea în trei pahare (proba celor trei pahare) ce poate indica segmentul urinar patologic (piuria inițială din primul pahar provine din uretră; piuria cu intensificare terminală provine din vezica urinară, iar piuria totală în toate cele trei pahare provine din rinichi, vezica urinară, prostată). Urina mată, palidă, cu luciul pierdut, sterilă la însămânțări obișnuite (uroculturi) poate fi de natură tuberculoasă.

Hematuria (eliminarea de sânge amestecat cu urină, uneori apărând și cheaguri) este o urgență de diagnostic și tratament, bolnavii trebuind să se prezinte imediat la medic, în plină hematurie. Trebuie precizat că unele medicamente (cum ar fi: piramidonul, fenolftaleina, sulfamidele roșii, cantarida), urații, porfirinele și chiar oliguria accentuată (scăderea cantității de urină) pot colora urina în diverse nuanțe de roșu. De asemenea, boli ale sângelui cu distrucție mare de hematii sau boli metabolice, precum alcaptonuria, se manifestă prin urină de culoare roșie închisă chiar spre brun-negru. Anumite boli ale ficatului pot da urini portocalii, verzui. Trebuie diferențiate de hematurie: uretroragia (sângerare permanentă prin meatul uretral), sângerarea din tractul genital, la femei (metroragie, sângerări vaginale) sau din tractul genital, la bărbat (hemospermie – spermă cu sânge). Hematuria se poate întâlni în adenomul de prostată, cancerul de prostată, prostatita acută, în tumorile vezicale, cistite, calculi vezicali în tumori renale, ureterale, boala polichistică renală, dar și litiaza urinară, tuberculoză sau afecțiuni renale (glomerulonefrite, nefrite, pielonefrite), pielocistite, necroza papilară, infarct renal, traumatisme ale aparatului urinar etc. Hematuria poate fi macroscopică (se vede aspectul sangvinolent al urinii cu ochiul liber) sau microscopică (se poate diagnostica doar la microscop). Oricum ar fi, totdeauna semnifică o leziune organică a unuia din segmentele aparatului urinar și, deci, trebuie imediat investigată și tratată. Clinica Exmedica oferă investigații complexe de diagnostic ale hematuriei.