Stimularea neuronilor cu ajutorul unui câmp magnetic a redus anxietatea și a îmbunătățit raporturile sociale ale unor persoane bolnave de autism.
Pentru bolnavii care suferă de tulburări de spectru autist /TSA/, dezvoltarea de relații sociale cu oamenii din jur este adesea problematică. Este deja cunoscut că, la persoanele autiste, anumite regiuni ale creierului, respectiv cele legate de comportamentele sociale, nu sunt destul de active. Recent, medici australieni au publicat în revista Brain Stimulation rezultatele promițătoare ale unui studiu ce demonstrează pentru prima dată efectele benefice ale stimulării transcraniene magnetice la pacienți autiști.
Stimularea transcraniană magnetică repetată /rTMS/ constă în montarea pe capul bolnavului a unei bobine ce emite un câmp magnetic. În timpul ședinței, impulsurile magnetice, repetate de circa 1.500 de ori, cresc activitatea neuronilor. Punctul forte al rTMS îl constituie caracterul său non-invaziv și efectele secundare slabe, limitate adesea la dureri de cap trecătoare.
Cunoscută pentru beneficiile sale în stările depresive, rTMS rămâne puțin studiată în cadrul autismului. ‘Nu suntem decât trei sau patru echipe în lume care lucrăm pe acest subiect’, a confirmat Peter Enticott, autorul studiului australian. O situație care nu-l miră pe Stephane Billard, psihiatru la EPSM Gourmelen de Quimper. ‘Autismul este o patologie studiată mai ales de pedopsihiatrie. Pentru moment, rTSM nu poate fi adaptată pe copii. Prin urmare, studiile pe acest subiect avansează încet’, declară Billard pentru le Figaro. Cauza: lipsa de bobine adaptate creierului copiilor, cele destinate adulților inducând stimulări prea profunde.
Oamenii de știință australieni au folosit o modalitate particulară de rTSM, care permite o acțiune mai profundă. ‘Această tehnică a fost dezvoltată recent. Ea deschide noi perspective, deoarece permite stimularea zonelor profunde ale creierului, care nu erau accesibile înainte’, explică Stephane Billard.
Astfel, 28 de autiști adulți au primit stimuli într-o zonă specifică a lobului frontal, câte 15 minute în fiecare zi, timp de două săptămâni. Același procedeu a fost aplicat în cazul unor voluntari sănătoși. Starea emoțională și cognitivă a participanților a fost evaluată după o lună, cu ajutorul unui chestionar.
‘Am fost în mod agreabil surprinși de îmbunătățirile raportate de pacienți’, relatează Peter Enticott. În timp ce voluntarii sănătoși nu au simțit niciun efect, pacienții autiști au declarat că au avut mai puține probleme în relațiile lor sociale. De asemenea, anxietatea lor s-a diminuat în mod semnificativ.
‘Acest studiu-pilot este foarte încurajator. Însă acum trebuie identificate mecanismele responsabile de aceste ameliorări clinice și trebuie observat dacă ele persistă pe termen mai lung’, precizează Stephane Billard. Cercetătorii australieni speră că noul studiu, pe care ei l-au început deja, va aduce răspunsuri la aceste întrebări.
În condițiile în care tulburările de comportamente sociale sunt asociate mai multor maladii neurologice, studiul australian ar putea incita alte echipe să caute să exploreze beneficiile rTSM. Promițătoare, tehnica ar urma încă să-și demonstreze eficiența, înainte de a intra în arsenalul terapeutic al psihiatrilor. ‘Mai multe centre spitalicești din Franța utilizează rTSM, însă exclusiv în cadru experimental’, precizează Stephane Billard. Pentru moment, tehnica nu a fost validată de Înalta Autoritate pentru Sănătate din Franța /HAS/ și, prin urmare, nu poate deocamdată să fie prescrisă în cotidian.
