Din cuprinsul articolului
Problemele cu somnul, printre primele semne de demență. Există un număr tot mai mare de dovezi privind legătura dintre tulburările de somn și tulburările cognitive, iar noi cercetări scot la iveală asocieri semnificative între problemele de somn și riscul de a dezvolta demență în următorii 10 ani.
Rezultatele, raportate în Jurnalul American de Medicină Preventivă, publicat de Elsevier, asociază insomnia la inițierea somnului (dificultatea de a adormi în 30 de minute) și utilizarea medicamentelor pentru somn cu un risc mai mare de a dezvolta demență. Cercetătorii au descoperit, de asemenea, că persoanele care au raportat că se confruntă cu insomnie de întreținere (dificultatea de a adormi din nou după trezire) au avut mai puține șanse de a dezvolta demență pe parcursul studiului.
Legătura dintre tulburările de somn și demență
„Ne așteptam ca insomnia la inițierea somnului și utilizarea medicamentelor pentru somn să crească riscul de demență, dar am fost surprinși să constatăm că insomnia de întreținere a scăzut riscul de demență”, a explicat cercetătorul principal dr. Roger Wong, profesor asistent în Departamentul de Sănătate Publică și Medicină Preventivă, din SUA.
„Motivația din spatele acestei cercetări a fost determinată la nivel personal. Tatăl meu se confruntă cu tulburări cronice de somn de când a început pandemia de COVID-19 și eram îngrijorat de cum i-ar afecta acest lucru cogniția în viitor. După ce am citit literatura existentă, am fost surprins să văd constatări mixte cu privire la relația somn-demență, așa că am decis să investighez acest subiect.”
Această cercetare este nouă, deoarece este prima care examinează modul în care tulburarările somnului pe termen lung sunt asociate cu riscul de demență, utilizând un eșantion reprezentativ la nivel național de adulți în vârstă din SUA. Cercetările anterioare au asociat comportamentul de somn REM, privarea de somn (mai puțin de cinci ore de somn) și utilizarea benzodiazepinelor cu acțiune scurtă cu declin cognitiv. Rezultatele lor pentru insomnia de întreținere susțin alte studii recente care utilizează eșantioane de date mai mici, separate.
Acest studiu a folosit 10 seturi anuale (2011-2020) de date prospective de la National Health and Aging Trends Study (NHATS), un studiu longitudinal care analizează un eșantion reprezentativ la nivel național de beneficiari cu vârsta de 65 de ani și mai mult din SUA. Acest studiu a inclus doar persoane care nu aveau demență la momentul inițial în 2011.
Adulții în vârstă, grupul cel mai afectat de tulburările de somn
Nu există un remediu pentru demență și abordările farmaceutice recente pentru tratarea demenței au avut un succes limitat, subliniind importanța abordărilor preventive ale demenței.
„Concentrându-ne pe variațiile tulburărilor de somn, descoperirile noastre pot ajuta la ajustarea stilului de viață pentru a reduce riscul de demență”, a explicat un alt cercetător implicat în studiu, dr. Margaret Anne Lovier, de la Departamentul de Sănătate Publică și Medicină Preventivă, din SUA.
În timp ce mecanismul pentru scăderea riscului de demență în rândul celor cu insomnie de întreținere este încă necunoscut, cercetătorii teoretizează că o implicare mai mare în activități care păstrează sau cresc rezerva cognitivă poate scădea astfel riscul de demență.
Dovezi recente arată că există o prevalență mai mare a tulburărilor de somn în rândul adulților în vârstă decât în rândul altor grupuri de vârstă. Acest lucru ar putea fi atribuit unei varietăți de factori, inclusiv anxietatea legată de pandemia de COVID-19 sau nopți mai calde ca urmare a schimbărilor climatice.
„Adulții în vârstă nu reușesc să doarmă suficient din cauza unei game largi de preocupări. Sunt necesare mai multe cercetări pentru a înțelege mai bine cauzele și manifestările sale și pentru a limita consecințele pe termen lung”, a adăugat dr. Wong. „Descoperirile noastre evidențiază importanța luării în considerare a istoricului tulburărilor de somn atunci când se evaluează profilul de risc de demență pentru adulții în vârstă.
Sunt necesare cercetări viitoare pentru a examina alte tulburări de somn folosind un eșantion longitudinal național, dacă aceste constatări privind demența sunt valabile pentru anumite subtipuri de demență, și modul în care anumite caracteristici sociodemografice pot interacționa cu tulburările de somn pentru a influența riscul de demență.”
