Doar un sfert din intervențiile chirurgicale făcute pentru rezolvarea herniilor sunt efectuate prin laparoscopie. Conferențiarul universitar Ion Daniel, medic la Spitalul Universitar din București, explică de ce intervenția chirurgicală laparoscopică este considerată una de lux, precum și care sunt avantajele, dar și riscurile pentru pacienți
Daniela Șerb
Persoanele trecute de 60 de ani, dar și cele între 30 și 40 de ani pot suferi, la un moment dat, de hernii, inghinale sau de alt tip, pe care le poate rezolva doar chirurgul. „Vârstnicii au așa-numita hernie de slăbiciune, provocată de faptul că țesuturile, structurile organismului încep să cedeze, iar tinerii pot deveni și ei pacienți, pe fondul unui efort fizic intens sau al unor afecțiuni congenitale”, explică conf.univ.dr. Ion Daniel, șeful Clinicii Chirurgie III de la Spitalul Universitar din București.
O hernie – adică exteriorizarea unui organ din cavitatea abdominală printr-o breșă în peretele muscular – se poate repara cel mai eficient printr-o operație laparoscopică. „Prin laparoscopie se închide această breșă și se întărește regiunea cu ajutorul unei plase chirurgicale. Totdeauna există un orificiu herniar, mai mic sau mai mare. Cel mai simplu exemplu este cel al herniei ombilicale. Ombilicul este un orificiu prin care a trecut cordonul ombilical. În mod normal, el se închide. Dar uneori rămâne ceva mai deschis, alteori se lărgește progresiv, din diverse cauze, până când capătă aspectul unei breșe prin care iese conținutul abdominal. Acesta este exemplul de hernie simplă. Chirurgul își propune să închidă acest orificiu și să-l securizeze suplimentar cu un material textil special”, explică universitarul.
Cine se califică pentru o astfel de operație
Tehnica laparoscopică în chirurgia herniilor este stăpânită însă de puțini chirurgi, pentru că nu este una simplă, acesta fiind unul dintre motivele pentru care doar un sfert din hernii sunt rezolvate astfel.
Un alt motiv este acela că nu toți pacienții se califică pentru o astfel de intervenție. „Ea presupune obligatoriu anestezie generală, pe când în intervenția clasică se merge pe anestezie, locală, rahidiană. Dacă bolnavul are o insuficiență cardiacă, atunci anestezia generală este contraindicată și se preferă calea clasică”, mai spune conf.univ.dr. Ion Daniel.
O altă condiție a intervenției chirurgicale laparoscopice este aceea a unei hernii incipiente, necomplicate. În cele avansate, vechi, voluminoase, uneori complicate cu strangulare, nu este recomandată laparoscopia, mai spune chirurgul.
Și pacienții mai corpolenți sunt excluși din categoria celor care pot fi tratați prin această procedură. „Un pacient obez este mai greu de tratat pentru că acest tip de intervenție chirurgicală face o abordare pe dinăuntru a orificiului hernial, iar bolnavul are, de multe ori, anatomia modificată, organele sale interne sunt înecate în grăsime, are o tendință mai mare către sângerare și complicații de tot felul”, adaugă dr. Ion Daniel.
Cât costă o intervenție
Costurile unei astfel de operații sunt prohibitive pentru o parte a pacienților. Casa Națională de Asigurări de Sănătate nu decontează decât plasa chirurgicală folosită în operațiile clasice, întrucât este mai ieftină (200 de lei) față de cea folosită în laparoscopie, care este puțin mai scumpă (500 de lei).
Dacă se mai adaugă și dispozitivele de fixare (capse, gel biologic) prețul intervenției poate ajunge la 2.500 de lei (500 de euro).
„Majoritatea plaselor de hernie au ca structură de bază polipropilena special țesută în scop chirurgical. Fiind un material textil, el se rulează, ca un trabuc, și se introduce în abdomen pe același cilindru prin care se introduc și instrumentele laparoscopice. După ce este așezată în regiunea inghinală, este acoperită cu o foiță de peritoneu, astfel încât plasa să nu vina în contact direct cu intestinele”, explică specialistul.
Beneficii și riscuri
Pentru norocoșii care trec testul intervenției laparoscopice, beneficiile sunt evidente. Chiar dacă intervenția din sala de operație poate dura două ore(față de doar 45 de minute, în stilul clasic), pacientul se poate recupera în doar câteva zile.
Durata mai mare a operației laparoscopice se explică prin faptul că este mai migăloasă, gesturile chirurgicale fiind făcute oarecum indirect, de la distanță. „Nu există aspectul palpator, chirurgul nu simte structurile, elementele anatomice: osul, intestinul, ci doar le vede prin intermediul camerei, pe monitor.
Și atunci toate manevrele acestea, se desfășoară într-un timp mai lung. A coase laparoscopic e o manevră destul de laborioasă. O cusătură de 10 cm poate să dureze și o jumătate de oră. În varianta clasică, bolnavul stă internat 3-4 zile și are nevoie de încă 3-4 zile de concediu medical, după care, în a doua săptămână, poate să înceapă o activitate ușoară, dacă are o muncă de birou. Activitatea fizică poate începe la 30 de zile de la operație. În laparoscopie, după doar o săptămână, pacientul poate face o alergare ușoară sau înot”.
Alt beneficiu este acela că nu există o incizie mare, ci doar 3-4 foarte mici, de 1-2 cm, maximum, care se fac la distanță de zona herniară prin care se pătrunde în abdomen și se fixează plasa chirurgicală. În acest fel, durerea postoperatorie este mult diminuată.
În varianta clasică, însă, intervenția chirurgicală este mai dureroasă și generează în săptămânile ulterioare un disconfort destul de accentuat.
