Medicii au crezut că a murit la naștere. Anca Țurcașiu: Trântindu-mă prin cine știe ce loc, mi-a pornit inima

Nașterea Ancăi Țurcașiu, marcată de un miracol. Artista a povestit că s-a născut prematur, iar medicii au crezut că a murit la naștere și au continuat să încerce să îi salveze mama.

„Trântindu-mă prin cine știe ce loc, mi-a pornit inima”

„Sunt născută în București, la Maternitatea Giulești, care e la câțiva metri de locul unde facem acest interviu, la 7 luni, cu 1,9 kg, iată că m-am dezvoltat totuși frumos.

Având o placentă previa, mama a venit la spital, i-au spus că nu mai trăiește copilul și au salvat-o pe ea. Întâmplător, trântindu-mă prin cine știe ce loc, mi-a pornit inima. Adică a fost o șansă fantastică.

Cred în Dumnezeu și cred că eu sunt aici cumva așa… simt că am menirea de a împrăștia ceva, de a lăsa ceva în urma mea.

Atunci, mama a stat cu mine în spital câteva luni de zile și erau inundațiile din mai 1970, se revărsa Dâmbovița pe aici și îi era teamă că va alerga cu incubatorul la subraț.

Bunica mea îmi croșeta căciulițe, fiindcă nu erau pe piață căciulițe atât de mici, pentru forma capului meu”, a povestit Anca Țurcașiu pentru viva.ro.

„Parcă îl văd pe tata venind spre mine, plângea. M-a îmbrățișat”

Anca Țurcașiu a trăit o dezamăgire atunci când a dat examenul de admitere la IATC.

„Am cântat multe cântece ale multor artiști și m-a propulsat, practic, Festivalul de la Mamaia 1986, acela era emblema României.

Aveam 16 ani și am luat o mențiune. Am fost cu Loredana Groza în anul acela, ea a luat trofeul, și de atunci am început călătoria, eu pregătindu-mă în paralel pentru teatru, fiindcă asta a fost viața mea.

Și am și dat la IATC în 1989, înainte de Revoluție, și am fost prima sub linie. Au fost acolo niște chestii care s-au întâmplat, nu comentez. Ideea e că nu am intrat din anumite circumstanțe.

Îmi aduc aminte că tata lucra în Ministerul Învățământului și a aflat rezultatele înainte să se afișeze. Cântam la Olimp, la Internațional, plecasem imediat după ce am dat examenele, intrasem într-un contract acolo și parcă îl văd pe tata venind spre mine, pe stradă, și plângea. M-a îmbrățișat.

„Mi-a adus niște satisfacții foarte mari”

Numai că, vezi ce șansă – că mă întorc iar la Dumnezeu, care nu mă lasă pe mine niciodată –, în 1990 s-a înființat, în cadrul Universității Ecologice, Facultatea de Musical. Cred că au fost două serii sau o serie de actori care au terminat, specializați pe canto, dans și actorie, ceea ce pot să spun că mi-a adus niște satisfacții foarte mari.

Examenul de licență mi l-am dat la Târgu Mureș, la Universitatea de Teatru din Târgu Mureș, pentru că aveam foarte mulți profesori din București, de la Conservator, de la UNATC, și au zis că să nu avem parti-pris-uri.

L-am dat acolo, într-o sală. Eu fiind foarte cunoscută, a venit toată facultatea să mă vadă, am avut un show de o oră, one woman show, a fost foarte frumos, iar rectorul facultății, domnul Béres, m-a revăzut după mulți ani în musicalul „Rebecca,” de la Teatrul Național de Operetă, pentru că fiul lui, Atilla Béres, regizase acest spectacol”, a mai spus artista.