Nașterea acasă, potrivită pentru femeile cu o sarcină fără riscuri

Loreta Popa

Experiența nașterii este una specială și marchează femeia în subconștient pentru tot restul vieții. Medicalizarea excesivă a acestui act atât de natural, dar și lipsa suportului financiar sau chiar confortul și dorința de intimitate determină tot mai multe femei să nască acasă, asistate de moașă.

Meseria de moașă este una veche la noi în țară. Unii cred că etimologia cuvântului vine de la faptul că moașa este soția moșului, însă cu certitudine rolul acesteia este să ajute femeia însărcinată să-și aducă pe lume pruncul în liniște, pace și deplină siguranță. Vania Limban, moașă independentă la Active Center, povestește pentru Doctorul Zilei de ce multe femei au început să aleagă varianta nașterii acasă și de ce multă vreme această meserie a fost oarecum marginalizată, cel puțin în România, moașa având mai mult rolul de infirmieră.
O sarcină normală, o naștere naturală acasă
Dacă până acum zece ani se întâmpla accidental ca o femeie să nască acasă, după Revoluție a apărut un curent care treptat a început să ia amploare. „Nașterea în spital, așa cum a evoluat după 1989 a devenit un proces medicalizat, or, nașterea fiziologică este o naștere în care nu este necesară nici o intervenție din afară. Important este pentru o femeie care naște natural să știe ce să facă în travaliu, cum să țină în control durerea, cum să respire, poziții, relaxare, masaj”, spune Vania Limban.
În clipa de față, mamele care decid să nască acasă, din punct de vedere legal, nu pot fi condamnate în niciun fel. Pot afirma că le-au apucat durerile nașterii sau că li s-a dilatat colul și au fost nevoite să nască. Un profesionist care participă la o naștere acasă poate să intre însă într-o situație de malpraxis.
Acest fenomen al femeilor care vor să nască acasă există. Din păcate, cumva a și scăpat de sub control, pentru că a fost de ajuns ca unul, două, trei cazuri să se finalizeze cu bine, că și alte femei și-au dorit să nască acasă. „Cred foarte mult în beneficiile nașterii acasă în condițiile în care femeia este urmărită în perioada de sarcină și este evaluată de medic ca având o sarcină fără niciun fel de riscuri. În aceste condiții poate să nască acasă. Condiția este să fie bine urmărită. Altfel sigur că poți să pui în pericol viața mamei și a copilului”, crede cu tărie moașa.
Pe primele locuri în Europa la cezariene
O naștere acasă presupune ca moașa să fie bine echipată. Să aibă truse foarte bine puse la punct, pentru orice situație de urgență ar apărea. Pentru copil sau pentru mamă, o mască de oxigen, instalarea unei perfuzii imediate în cazul unei hemoragii la mamă sau vreo problemă la copil. „Este dreptul femeii de a decide unde vrea să nască. În spital, acasă sau într-o casă de nașteri. Dacă mi-aș mai dori ceva, în zona aceasta a profesiei, ar fi ca într-adevăr să fie posibilă nașterea acasă și în egală măsură să reapară casele de nașteri, pentru că în România au existat case de nașteri tutelate numai de moașe”, declara Vania Limban.
La casele de nașteri vor ajunge femeile care doresc să nască natural, dar nu doresc să nască acasă. Este o altă categorie intermediară între cele care nasc acasă și cele care nasc în spital. În România, problema este legată de educație, adică foarte multe femei încă decid să nască prin cezariană, iar procentul celor care decid să nască acasă e destul de mic. „Suntem pe primele locuri în Europa, statistic vorbind, ca și cifră a nașterilor prin operație cezariană. Femeile nu știu câte beneficii are nașterea naturală”, subliniază Vania Limban.
O naștere naturală, un copil mai fericit
Corpul unei femei a fost construit special pentru nașterea naturală și aducerea pe lume a unui copil este un privilegiu acordat numai femeii. Este un act pur, natural, pe care de cele mai multe ori femeia modernă îl refuză pentru o inconștiență dată de un somn indus artificial. Lipsa de educație, crede moașa, împiedică femeile să afle că nașterea naturală declanșează secreția lactată, dar și sentimentul de maternitate. Declanșarea naturală a unui travaliu produce un spectacol hormonal. Apare oxitocina, care nu este responsabilă numai de actul mecanic al nașterii, ci și de sentimentul de maternitate, care începe să se dezvolte.
„Se secretă prolactina, care împreună cu oxitocina asigură declanșarea precoce a lactației; endorfinele, care sunt foarte importante dacă ajung la copil după naștere, îl liniștesc, îl fac mai blând, mănâncă mai bine, doarme mai bine. Corpul femeii e pregătit să aducă niște daruri incredibile atunci când i se respectă drepturile. Dacă o femeie ar afla lucrurile acestea cred că s-ar gândi de zece ori înainte să decidă să facă cezariană. Așa, ea pornește de la principiul nasc mai repede și mai ușor, mă duc, mă internez, într-o oră am scăpat și cu asta basta”, afirmă moașa.
Mamele care au venit la asistență alături de moașa Vania Limban pleacă acasă cu o lege care are trei cuvinte: Respirație, Relaxare și Răbdare. „Experiența nașterii este una specială și marchează femeia în subconștient pentru tot restul vieții. Dacă nu este ținută sub control poate să devină o experiență traumatizantă”, încheie Vania Limban.

O profesie ce trebuia recunoscută

Meseria de moașă a fost reglementată abia în 2008 printr-o Ordonanță de Urgență, odată cu intrarea țării noastre în Uniunea Europeană. Această lege a fost tardivă dacă ne gândim la cele 5.000 de moașe cărora nu li s-a recunoscut importanța în sala de nașteri. „Erau câteva profesii care trebuia recunoscute în România prin sistem de învățământ și legislație. Una dintre profesiile care erau menționate era și cea de moașă. Din acest motiv la momentul respectiv, prin Asociația Moașelor din România, care apăruse și era activă, organismele care existau Ordinul Asistenților Medicali și Moașelor și Ministerul Sănătății au finalizat legislația și sistemul de învățământ au fost reglate în conformitate cu normele europene”, spune Vania Limban.
Moașe instruite,
fără loc de muncă
În câteva universități s-au creat asemenea cursuri, dar n-au avut mari șanse să se dezvolte pentru că nu s-au scos la concurs posturi de moașe. Absolventele terminau facultatea, dar nu aveau unde să se angajeze.
„Facultatea are patru ani și dacă nu găsești un post de moașă nu ți se permite să te angajezi ca asistentă medicală. Treptat, numărul celor care s-au îndreptat către această profesie cumva a scăzut. În clipa de față există o facultate bună la Craiova, și una la București, dar cu un număr mic de studente, nu știu dacă sunt zece. Cea de la Iași s-a desființat. Legea există, dar nici până în clipa de față nu are norme de aplicare. Neavând, pentru o moașă este foarte greu să-și exercite profesia”, afirmă moașa Vania Limban.