România va transpune Directiva Europeană 24 din 2011 privind aplicarea drepturilor pacienților, astfel încât românii asigurați să se poată trata în alte state membre ale Uniunii Europene, a anunțat joi Ministerul Sănătății (MS).
„Ministerul Sănătății va trimite o notificare Comisiei Europene în cel mai scurt timp despre îndeplinirea obligației de a transpune Directiva Europeană privind asistența medicală transfrontalieră. Astfel, România este pe cale să închidă ultima acțiune de infringement declanșată în domeniul sănătății, după ce Comisia a decis recent clasarea altei acțiuni, în ceea ce privește farmacovigilența”, a precizat ministrul Sănătății, Nicolae Bănicioiu, potrivit unui comunicat de presă.
Executivul a aprobat o hotărâre pentru aprobarea normelor metodologice privind asistența medicală transfrontalieră, care prevede că persoanele asigurate în sistemul de asigurări obligatorii de sănătate din România care se deplasează într-un alt stat membru UE pot beneficia de rambursarea contravalorii serviciilor medicale, a medicamentelor și dispozitivelor medicale în conformitate cu legislația statului în care se acordă asistența medicală.
„Bețe în roate”
Pentru românii de rând însă acest mecanism este departe de a fi ușor de accesat, chiar dacă de la Bruxelles totul pare simplu.
Etapele pe care trebuie să le parcurgă un pacient care își dorește tratamente în altă țară din UE sunt simple, este de părere John Rowan, expert la Direcția de Sănătate a Comisiei Europene, care s-a ocupat direct de adoptarea acestei directive, și urmărește punerea ei în practică. „Mai întâi, trebuie întrebat la punctul de contact al țării de origine, care în mod normal este deja funcțional. Aici se dau detalii despre costurile operațiilor/ procedurilor de care asiguratul are nevoie. Apoi, trebuie găsit furnizorul de servicii din afara țării. Asiguratul beneficiează de serviciu, iar cu factura se întoarce în țară și cere banii la nivelul de decontare de aici”.
Bolile în care este nevoie de aprobare
Realitatea românească este însă departe de Directiva Europeană. Pe lângă faptul că legea este încă în stadiul de dezbatere publică, deși ar fi trebuit să fie gata acum șase luni, nici punctul de contact de la nivelul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (CNAS) nu este încă funcțional. În plus, pentru a proteja bugetul de eventuale costuri pe care nu le va putea susține, în unele boli este nevoie de autorizare prealabilă de la casa de asigurări, conform normelor aflate în dezbatere publică. Mai exact, pentru un PET-CT (investigație imagistică indicată mai ales în cancer) se cere bilet de trimitere însoțit de decizia de aprobare emisă de comisia de experți de la nivelul CNAS.
Pentru implant sau înlocuire de defibrilator cardiac, implant de coloană, bypass coronarian sau naștere, se acceptă tratamentul în străinătate numai dacă nu poate fi acordat de nicio unitate sanitară din România într-un termen rezonabil. „Directiva europeană prevede libera circulație completă. Singurul amendament recunoscut este cel legat de tarife: rambursarea se face doar la tarifele asiguratorului. Restul de aprobări, avizări sunt românisme de-ale noastre, care au scopul de a proteja fondul de asigurări, care ar avea o problemă majoră dacă ar pleca prea mulți asigurați”, comentează Adina Geană, expert în sănătate.
Reprezentanții ONG-urilor reclamă în primul rând faptul că data la care ar fi trebuit să intre în vigoare directiva este de mult depășită. În plus, condițiile în care se prevede că se va face compensarea banilor sunt în dezavantajul pacienților.
Rambursarea banilor, la cheremul statului
„Normele prevăd o serie de proceduri care condiționează rambursarea, proceduri pentru care însă, nu există niciun termen în limitele căruia să fie îndeplinite. Astfel, casa de sănătate întocmește o notă de calcul. În ce termen? Pe baza acestei note de calcul, casa județeană solicită Casei Naționale, alocarea de prevederi bugetare. Din nou, în ce termen? Urmeaza o prevedere care spune ca rambursarea se face în 60 de zile de la data alocării prevederii bugetare. Cetățeanul are de îndeplinit o lungă listă de obligații, în schimb pentru rambursare nu exista un termen legal”, atenționează Oana Gheorghiu, de la Asociația „Dăruiește viață”.
Soluții de la ONG-uri
Aceasta propune ca termenul să fie stabilit aplicând principiul reciprocității și ar trebui să fie 25 de zile, având în vedere că orice cetățean are obligația de a achita contribuțiile la sănătate cel mai târziu la data de 25 ale lunii următoare celei în care a realizat venitul. Toate propunerile vor fi trimise Ministerului Sănătații, legea fiind în dezbatere până pe 7 mai.
Comparație de prețuri între țări din UE și România
În țările din vestul Europei, costurile tratamentelor sunt mai ridicate, însă în cele apropiate de România sunt mai mici. Iată câteva exemple concrete:
● Austria: Spitalizare – 1.200- 2.000 euro pe zi/ 50 euro* (tarif de decontare în România); Operație glaucom – 1.600 de euro/ 800 euro*; Operație tumoră pe creier – 20.000 euro/ 8.000 euro*.
● Germania: RMN – 250 euro/60 euro*; Operație neurochirurgie – 18.000 euro/ 8.000 euro*.
● Ungaria: Investigații radiologice – 200 euro/ 80 euro*; Tratament cancer-1.500 euro/săptămână/ 400 euro*; Operație hernie de disc – 1.600 euro/ 500 de euro*; Operație tumoare pe creier – 10.000 euro/ 8.000 de euro*.
(*suma pe care o acoperă asigurările din România)
Sursa: www.treatmentabroad.com
„Au trecut șase luni de la data la care ar fi trebuit să avem toate actele normative gata și încă nu avem nimic”.
OANA GHEORGHIU, Asociația „Dăruiește viață
Sancționați de Comisia Europeană
La sfârșitul lunii ianuarie, Comisia Europeană a declanșat o acțiune de infringement de necomunicare, deci nu pentru modalitatea de transpunere, alături de alte 12 state din Uniune.
„După ce România a transmis răspunsul și a transpus Directiva, Comisia va fi notificată, iar acțiunea de infringement cel mai probabil va fi clasată”, potrivit comunicatului de presă.
Decontare la prețul cel mai mic
Oficialii MS țin să atenționeze că rambursarea banilor se realizează la nivelul tarifelor și prestațiilor din România și nu trebuie să depășească contravaloarea în lei a asistenței medicale transfrontaliere achitate de solicitant.
„De exemplu, în cazul în care o hernie de disc costă în România 1.000 lei și în statul membru X costă 1.500 lei, decontarea se face la valoarea de 1.000 lei, iar în cazul în care o peritonită costă în România 700 lei și în statul membru Y costă 500 lei, decontarea se face la valoarea de 500 lei. Nu se suportă costurile referitoare la: contravaloarea serviciilor de cazare și de călătorie suportate de persoanele asigurate și costuri suplimentare suportate de persoanele cu handicap din cauza unuia sau a mai multor handicapuri atunci când beneficiază de asistență medicală transfrontalieră.
