Un cuplu din 10 are probleme legate de sterilitate. Oricât de greu ar fi, mulţi sunt gata să încerce orice tehnică medicală pentru a aduce pe lume propriul lor copil. Ce cauzează sterilitatea atât la femei cât şi la bărbaţi, ce tratamente şi operaţii se fac în România pentru tratarea ei, ce înseamnă fertilizare in vitro şi când se foloseşte, dar şi cât costă toate aceste proceduri. Mai nou, în anumite condiții, bugetul Ministerului Sănătații acoperă o parte din costurile necesare fertilizării, mai bine de 200 de români devenind până acum părinți datorită acestui program.
Dacă după doi ani de viaţă sexuală fără protecţie nu ai reuşit să însărcinată, ori tu, ori partenerul suferiţi de sterilitate. Ce este de făcut într-o astfel de situaţie? Mergi la un medic specializat în tratarea sterilităţii pentru a face investigaţii aprofundate care să identifice cauza care împiedică conceperea unui copil. Foarte important este ca ambii parteneri să facă acest pas, chiar dacă este vorba despre o situaţie în care unul din cei doi a mai avut un copil. Atunci când mergi la prima consultaţie, trebuie să ştii că sunt numeroase afecţiuni care pot genera sterilitate, atât la femeie cât şi bărbat. Specialistul va face un istoric al sterilităţii cuplului, va încerca să identifice cauza şi va trasa drumul pe care trebuie “să-l urmaţi”.
În cazul femeilor, pot reprezenta cauză de sterilitate:
* afecţiuni ale uterului: malformaţii, anomalii ale dezvoltării uterului, fibroame uterine (un fibrom care a fost scos sau unul prea mare pot împiedica conceperea unui copil), endometrite (boală care se manifestă prin secreţii purulente, dureri, sângerări);
* afecţiuni ale trompelor uterine sub formă de obstrucţii după inflamaţii, după un avort sau după peritonită;
* boli cu transmitere sexuală precum chlamydia şi gonoreea;
* bolile inflamatorii în zona pelviană;
* operaţii în zona pelviană sau abdominală;
* boli cronice precum diabetul, cancerul sau afecţiuni ale tiroidei;
* fumatul şi obezitatea;
Problemele legate de ovulaţie generează foarte frecvent sterilitate la românce foarte tinere (în jur de 30 de ani) iar acest fenomen îngrijorează medicii. Acestea se pot manifesta prin chisturi ovariene, iradierea ovarului, inflamaţii sau tumori ale acestuia.
Medicii susţin că din ce în ce mai mulţi bărbaţi au probleme de sterilitate iar asta se întâmplă la nivel mondial. Tabuul care persistă în societatea românească este acela că femeia trebuie să meargă în primul rând la medic, iar dacă la ea nu se descoperă o cauză de sterilitate poate merge şi bărbatul. La bărbaţi, infertilitatea poate avea legătură cu:
Medicul trebuie informat în cazul în care bărbatul ia medicamente anti-hipertensive sau steroizi, dacă fumează, foloseşte sauna cu regularitate, merge frecvent pe distanţe lungi cu bicicleta.
Din ce în ce mai frecvent, stresul generează sterilitate la „bărbatul modern”, la care medicii sunt surprinşi să constate că spermogramele au variaţii foarte mari în perioade scurte de timp.
O categorie aparte de bărbaţi ce pot deveni sterili sunt cei care lucrează la temperaturi ridicate, precum metalurgiştii sau cei care muncesc în tipografii cu plumb. La aceştia, simpla scoatere din mediul respectiv rezolvă problema.
Infertilitatea masculină se traduce prin numărul de spermatozoizi. Dacă acum 30 de ani o spermogramă era catalogată drept normală dacă bărbatul avea o concentraţie de 60 de milioane de spermatozoizi pe ml, în urmă cu 20 de ani, s-a ajuns la 40 de milioane, iar acum se consideră că şi o concentraţie de 20 de milioane este normală. Aceste constatări sunt făcute la nivel mondial iar principalul factor responsabil de această scădere este legat de mediu. În timp ce sterilitatea feminină se mai poate trata, cea masculină, dacă este reală şi profundă este greu reversibilă (o soluţie pentru „captarea” unor spermatozoizi o reprezintă puncţiile făcute pe canalele deferente).
Sunt şi situaţii în care în urma investigaţiilor nu se descoperă nici o cauză evidentă a sterilităţii. În astfel de cazuri, de multe ori responsabile de lipsa apariţiei sarcinii sunt probleme de natură psihică.
Pentru tratarea infertilităţii femeilor, dacă este vorba despre infecţiile trompelor uterine se utilizează tratamente locale (instilaţii cu antibiotice), asociate cu tratament balnear. Dacă trompa este înfundată se permeabilizează (un procedeu per-celioscopic) sau se face uroplastie (desfundare de trompe). Dacă există leziuni grave pe trompă iar oul nou format nu mai poate ajunge în trompă (unde are loc fecundarea), respectiva femeie este „candidată” pentru fecundarea in vitro. Malformaţiile aparatului genital se pot trata în anumite cazuri chirurgical, prin tratamente antibiotice şi hormonale.
Pentru situaţiile în care medicul nu depistează nici o cauză de sterilitate (este vorba despre sterilitate simplă), partenerii sunt învăţaţi cum să aibă un raport sexual dirijat, atunci când femeia are ovulaţie. Identificarea acestei perioade se face prin înregistrarea zilnică a temperaturii corpului şi întocmirea unui tabel. La jumătatea ciclului menstrual ar trebui să apară o creştere a temperaturii cu aproximativ 0,5 grade C. Această diferenţă de temperatură arată prezenţa ovulaţiei.
Dacă medicul depistează că ovulaţia este anormală, iar trompele uterine şi cavitatea uterină sunt funcţionale,se face o mică stimulare cu ajutorul medicamentelor (produse progesteronice pentru inducerea ovulaţiei). Apoi pacienta este urmărită ecografic, mai exact ovocitul produs de ovar. Această stimulare dirijată urmăreşte depistarea perioadei propice în care se poate concepe un copil şi presupune un minim de cost.
Dacă nici în urma acestor procedee nu se reuşeşte obţinerea unei sarcini se trece la o altă etapă: însămânţarea femeii cu spermă proaspăta a partenerului, spermatozoizii fiind depuşi în interiorul căilor genitale ale femeii (se poate face şi cu spermă decongelată de la donator în anumite cazuri de sterilitate masculină).
În prealabil, femeia este stimulată cu ajutorul medicamentelor şi au loc trei serii de raport sexual dirijat cu declanşarea ovulaţiei, după care trei până la şase serii de inseminări la momente bine stabilite, iar femeia este urmărită ecografic şi hormonal. Tehnicile de inseminare sunt relativ simplu de executat. Ele nu sunt dureroase, nu impun nici un fel de anestezie şi necesită o perioadă relativ scurtă de repaus după efectuarea lor. Se fac cu ajutorul unui cateter special, foarte subţire, în interiorul căruia se află spermatozoizii. Din păcate, această metodă nu permite verificarea reuşitei fecundaţiei, succesul fiind confirmat odată cu obţinerea unei sarcini. Şansele de a reuşi să rămâi gravidă prin inseminare artificială variază între şapte şi 15 la sută.
Următoarea tehnică la care medicul poate recurge şi care se face doar în câteva centre din ţară este fecundaţia in vitro (FIV). Pacientele cărora li se indică această metodă de tratament sunt cele care au o sterilitate de cauză ovariana, care au trompe nefuncţionale sau absente, sau probleme uterine şi la care celelalte metode de tratament, mai ieftine, nu au avut efect. Metoda se mai recoamandă şi atunci când sterilitatea este de cauză masculină, spermatozoizii “de calitate” putând fi obţinuţi prin puncţie testiculară.
Ce presupune pentru femei această tehnică şi cum se face ea în laborator? Nu este deloc simplă şi implică nişte costuri considerabile pentru un cuplu, ce pot depăşi 2000 de euro. Cu trei săptămâni înainte de începerea tratamentului propriu-zis, femeia este pusă într-o stare de menopauză cu ajutorul unui tratment medicamentos. Ulterior, se intervine cu hormoni (produse foarte scumpe care se aduc din import)). Sunt femei care răspund la o schemă terapeutică mai simplă, două-două-două fiole pe zi, timp de 12 zile, şi altele care la şase-şase-şase fiole pe zi nu răspund. Prin acest tratament se încearcă obţinerea unei hiperstimulări ovariene, adică a cât mai mulţi foliculi în ideea că în interior vor fi cât mai multe ovocite, de calitate bună, ce urmează să fie fecundate. În practică, femeia este supusă unui tratament injectabil, timp de 10-12 zile, după care se fac teste hormonale şi ecografii seriate (de trei-patru ori).
După stabilirea momentului ovulaţiei, cu ajutorul monitorizărilor ecografice, biologice, clinice, se trece la ceea ce se cheamă puncţie foliculară cu aspiraţia ovocitelor. Acestea sunt duse la laborator, unde se selecţionează microscopic ovocitele de calitate. Tot în laborator, ovulul matern este pus în contact cu spermatozoidul patern, în medii speciale de cultură, rezultând un embrion care se va introduce în cavitatea uterină a mamei. Dacă se obţin mai mulţi embrioni de calitate, doar 2-3 dintre acestia se introduc în cavitatea uterină pentru a se evita sarcinile multiple, ce pot fi riscante. Ceilalţi embrioni pot fi îngheţaţi timp de cinci ani şi folosiţi în cazul în care prima încercare va fi un eşec. În acest mod, femeile nu mai sunt supuse unei noi stimulari ovariene costisitoare şi chinuitoare.
Pensionarii din România care beneficiază de un sprijin financiar substanțial, ce constă într-o indemnizație suplimentară…
Anxietatea a devenit o experiență comună pentru mulți dintre noi. Zilnic, ne confruntăm cu factori…
Riscurile anesteziei epidurale. Anestezia epidurală este o metodă comună de ameliorare a durerii în timpul…
Zodiile care termină anul în forță. Pe măsură ce anul 2024 se apropie de final,…
În lumea noastră, există oameni care par să sfideze limitele umane, demonstrând abilități și proprietăți…
Beneficiile postului. Postul, o practică veche și profund spirituală, a fost redescoperit recent de știință…