Din cuprinsul articolului
Sâmbăta lui Lazăr, care precede Duminica Floriilor, este una dintre cele mai importante zile de pomenire a morților din calendarul ortodox. În anul 2025, Moșii de Florii sunt prăznuiți pe 12 aprilie, o zi dedicată rugăciunii, milosteniei și amintirii celor trecuți la cele veșnice. Tradițiile acestei sărbători sunt încă vii în multe sate și orașe din România, păstrate cu grijă din generație în generație.
Această zi are o profundă însemnătate religioasă, fiind legată de minunea învierii lui Lazăr, prietenul Mântuitorului. Potrivit Scripturii, Iisus l-a adus pe Lazăr la viață la patru zile după ce murise, prefigurând astfel propria Sa Înviere și aducând speranță credincioșilor în viața de apoi.
Sâmbăta lui Lazăr este, așadar, un moment de reflecție și rugăciune, în care ne amintim cu drag de cei adormiți și le oferim pomeni – gesturi de milostenie care simbolizează iubirea și recunoștința noastră.
Ce se dă de pomană la Moșii de Florii
În această zi sfântă, credincioșii pregătesc pachete care sunt oferite „de sufletul celor adormiți”, însoțite de rugăciuni și binecuvântări. Printre darurile tradiționale se numără:
- Colivă – simbol al trupului omenesc și al învierii;
- Colaci sau pâini rotunde, împletite cu grijă, adesea împreună cu lumânări aprinse;
- Fructe proaspete, precum mere, banane, portocale sau struguri;
- Mâncare gătită de post, cum ar fi orez cu legume, sarmale sau plăcinte;
- Băuturi tradiționale, cum ar fi apă sau vin, în sticluțe frumos împodobite;
- Veselă nouă – farfurii, căni, linguri, prosoape sau șervete, oferite cu rost simbolic;
- Flori de primăvară, în special crenguțe de salcie sau flori albe – semne ale purității și speranței.
Pachetele se împart celor sărmani, vecinilor în vârstă sau celor aflați în nevoie, iar gestul are nu doar o dimensiune religioasă, ci și una profund umană – aceea de solidaritate și compasiune.
Obiceiuri păstrate în zonele rurale
În multe sate din România, tradițiile legate de Sâmbăta lui Lazăr sunt încă vii. Se spune că în această zi nu este bine să muncești, deoarece sufletele celor adormiți vin în vizită printre cei vii. Tocmai de aceea, femeile își pregătesc pachetele de pomană din timp și le duc la biserică pentru a fi sfințite.
Plăcintele lui Lazăr
Una dintre cele mai vechi tradiții este prepararea plăcintelor lui Lazăr, pe care femeile le fac special pentru a fi date de pomană în această zi.
În unele legende, se spune că Lazăr ar fi murit după ce mama sa nu i-a făcut plăcinte, fiind ocupată cu torsul. De aceea, în această zi, în multe sate, femeile nu torc, pentru a nu tulbura sufletele celor adormiți care, potrivit credinței populare, „așteaptă la porțile Raiului”.
Lăzărelul, mersul cu Vaiul și colindele de Florii
Datina Lăzărelului este specifică sudului țării și amintește de un străvechi zeu al vegetației care moare și renaște primăvara. Fetele tinere se îmbracă în alb, una dintre ele fiind „Lăzărița”, costumată în mireasă, simbolizând moartea și renașterea lui Lazăr – prevestirea Învierii lui Hristos.
În aceeași zonă, se merge cu Vaiul – un obicei în care fetele, împodobite cu salcie sfințită, colindă din poartă în poartă și sunt răsplătite cu ouă. Se cântă Cântecele de Paști, în care se povestește viața și moartea lui Lazăr, colinde care deschid drumul către Duminica Floriilor și Săptămâna Patimilor.
Copiii colindă cu salcie sfințită, gazdele oferă ouă pentru Paști
În sâmbăta Floriilor, copiii colindă cu crenguțe de salcie sfințite și urează sănătate și belșug. Sunt răsplătiți cu ouă albe, nefierte, perfecte pentru vopsit în Săptămâna Mare. Casele sunt împodobite cu salcie, iar localnicii spun cu credință: „Vă așteptăm și la anul!”
În unele zone rurale, se mai păstrează obiceiuri arhaice: fetele fierbeau noaptea apă cu busuioc și fire din ciucurii unei năframe furate de la o înmormântare, iar cu acea apă se spălau în ziua de Florii, ca să aibă păr frumos. Apa era aruncată apoi la rădăcina unui pom roditor. În alte regiuni, oamenii evită să se spele pe cap, pentru a nu „încărunți” ca pomii în floare.
