Monturi, bătături, degete „în ciocan”? Un medic român școlit în Franța le operează după cele mai noi tehnici

„Luptător” este cuvântul care îl descrie cel mai bine pe medicul ortoped Marius Uscatu. S-a supra-specializat într-un domeniu care nu e încă recunoscut în România, chirurgia ante-piciorului. Operează și în același timp educă pacienții în România, unde s-a încăpățânat să revină.

Geta Roman

– EVZ: Care este traseul pe care l-ați urmat pentru a ajunge să operați acum în România?
– Dr. Marius Uscatu: Facultatea de Medicină „Carol Davila“ București 1990-1996, rezidențiat în Ortopedie-Traumatologie, București 1998-2003, supra-specializare în chirurgia ante-piciorului, Strasbourg 2004-2007, chirurg ante-picior Life Memorial Hospital 2008-prezent.
– Ce gen de intervenții chirurgicale faceți în acest moment?
Chirurgia exclusivă a deformațiilor ante-piciorului, după metodele „școlii franceze”, cea mai performantă din lume. Este vorba despre intervențiile cele mai „titrate”, cu șansele de reușită cele mai mari și, mai ales, cel mai puțin invazive. Am perfecționat tehnici chirurgicale și strategii personale, prezentate în premieră în Franța (2012, 2013).

– Câți români suferă din cauza deformităților de la nivelul picioarelor?
– Există foarte mulți pacienți cu deformații ale ante-piciorului. Se estimeză că peste 50% din femeile de peste 60 de ani prezintă deformații ale ante-piciorului: Hallux valgus (monturi), grife digitale (degete „in ciocan”), metatarsalgii (bătături plantare) etc.
– Mulți refuză operațiile pentru monturi pe motiv că se refac. În ce măsură se întâmplă asta?
– Recidiva monturilor e un mit. Operate corect, există șanse de peste 95% să nu recidiveze (această rată de succes este valabilă numai în Franța, unde se aplică tehnici moderne, executate correct). Recidiva e mai frecventă în cazul obezității, al bolilor reumatologice și, mai ales, în cazul tehnicilor chirurgicale incorecte sau al nerespectării de  pacient a sfaturilor chirurgului.
– Sunt persoane ale căror unghii le cauzează dureri și deformității inestetice și dureroase. Se pot opera și acest gen de probleme?
Problemele unghiei degetului mare țin, mai ales, de tăierea necorespunzătoare, de încălțămintea inadecvată (strâmtă, materiale impermeabile etc), dar și de existența diformăților ante-piciorului. Operațiile sunt rarissim necesare (sub 1% din cazurile de unghii încarnate), și numai după eșecul tratamentului conservator.
– Ce greșeli frecvente fac pacienții care vă trec pragul atunci când este vorba despre problemele piciorului?
– Așteaptă un tratament de tipul „aici și acum”, adică bazat pe medicamente, unguente, injecții sau fizioterapie. În cazul deformațiilor ante-piciorului, aceste tratamente sunt excluse, fiind chiar inimaginabile.
– Nu înțeleg legătura dintre suferința ante-piciorului și greutate, efort și încălțăminte necorespunzătoare. Obezitatea distruge piciorul prin supraîncărcare, ca și efortul exagerat (profesional sau sportiv).
– Pacienții nu acceptă să slăbească, pentru a diminua solicitarea piciorului. Nu acceptă să oprească fumatul trei luni înainte și trei luni după intervenția chirurgicală.
– Nu acceptă să schimbe încălțămintea preferată cu una adaptată problemei specifice a ante-piciorului.
– Doresc un „certificat de garanție” al intervenției chirugicale. Nu există nicăieri în lume intervenții chirurgicale „garantate”.
Există, în schimb, chirurgi ultra-spe­cializați care pot duce șansa de succes la peste 95%, cu condiția dedicării totale acestui domeniu.

Ce încălțăminte să purtăm pentru sănătatea picioarelor

Are încălțămintea pe care o purtăm zi de zi vreun rol în în apariția bolilor piciorului? „Este un mit. De fapt, încălțămintea strâmtă poate doar agrava evoluția unei deformații deja apărute (excepție face unghia încarnată, unde încăltămintea strâmtă are un rol major, alături de tăierea necorespunzătoare a unghiei)”, afirmă medicul ortoped Marius Uscatu.
Expertul declară că pantofii ascuțiți  sunt dăunători la orice vârstă, însă nu provoacă probleme nemijlocit, ci doar le agraveaza pe cele preexistente.

Încălțămintea recomandată la orice vârsta este una:
l suficient de largă, încât să nu agraveze deformațiile preexistente sau să nu determine conflict cu proeminențele piciorului (eventuale monturi, degete „în ciocan” etc);
l talpa trebuie să fie una cât mai flexibilă și amortizantă (din cauciuc, nu din piele naturală), pentru a avea un rol major de amortizare, mai ales în cazul metatarsalgiilor (bătăturilor plantare);
l trebuie să aibă un toc corespunzător (circa 2-4 cm în cazul femeilor, 1-3 cm la bărbat);
l Finalmente, nu există o „încăltăminte miracol”: putem purta absolut orice gen de încăl­țăminte care nu ne provoacă durere sau bătături.

De la șpaga legală și impozabilă din Franța la cea românească

Întrebat despre diferențele dintre sistemul de sănătate românesc și cel din Franța, văzut inclusiv de OMS drept cel mai performant din lume, medicul laudă echilibrul care permite atât spitale de stat, cât și private. „E un sistem care permite accesul oricărui pacient la orice procedură medicală. Practic, toate medicamentele sunt gratuite, necesitând însă rețetă. Pacientul plătește numai 10% din valoarea medicamentului, care îi poate fi compensată printr-o asigurare privată”, explică dr. Marius Uscatu. În Franța, orice act medical într-o clinică privată este suportat de asigurările publice în aceeași măsură ca și în clinicile publice. „În privat există, însă, așa-numita depășire de onorariu practicată de chirurg, adică un fel de «șpagă» legală și impozabilă. Aceasta depășire de onorariu poate fi rambursată de către asigurările publice (în anumite baremuri foarte stricte) sau poate fi rambursată de asigurările facultative (mutual)”, mai exlică medicul. Spre exemplu, o intervenție la un chirurg faimos poate însemna o depășire de onorariu de 3.000 sau chiar 20.000 euro. În România, în privat, pacientul plătește 80-100% din valoarea serviciului. „Spre exemplu, intervențiile practicate de mine sunt destul de scumpe (5.500-6.000 lei), din cauza materialelor costisitoare, însă Casa de asigurari refuză cu desăvârșire decontarea lor”. Medicul crede că sistemul privat din România nu suferă numai prin absența adresabilității (cauzată de costurile mari), ci și prin neglijarea spitalelor private de chirurgi (care preferă să câștige 100% singuri, prin șpăgile neimpozitate din spitalele de stat).