Eram într-un troleibuz pe Popa Nan, spre casă. Pe jos : geamuri, caramizi, bucati de horn. Acasă : vaze sparte, televizorul in pat…Am plecat repede spre SPITALUL DE URGENTA FLOREASCA, m-am gindit ca poate e nevoie de ajutor! Fara sa prevad nici pe departe dimensiunile dezastrului! Pe drum, blocul Lizeanu prabusit! Blocurile Scala si Casata cazute, spune șoferul, dar nu l-am crezut.
La URGENTĂ, soldatii tocmai descarcau dintr-o duba militara, trupuri si le întindeau pe jos, in fata spitalului. Erau inca putini medici dar pe parcurs au venit toti : medici, asistente, infirmiere. NOI , studentii, am fost doar 4, de la inceput pina dimineată, la evacuarea spitalului si transferul la
Spitalul Militar, de teamă prăbușirii.
4 studenți în anul IV: Monica Pop, Magda Beuran, Mircea Beuran și Silviu Opriș
Noi, cei 4 studenti in anul IV : MIRCEA SI MAGDA BEURAN, SILVIU OPRIS SI EU! Silviu nu mai este… A facut fapte deosebite, atunci! Dl Prof. IULIU SUTEU , seful chirurgiei, pe un scaun cu rorile din cauza unei entorse, ne-a trimis pe toti 4 in fată sa triem raniții in viata de cei decedati si sa-i aducem sus pe cei care consideram noi ca pot fi salvati.In functie de puls si de respiratie.
In fiecare metru de spital, pe jos, pe scari, pe holuri, in saloane, se faceau acte medicale : pansamente, suturi, tot ce se putea.
MOMENTE FOARTE IMPRESIONANTE, DE GROAZĂ! A intrat un soldat care tinea un bebeluș de vreun an de picioruse cu capul în jos si striga sa-l salvăm! Copilul nu mai era in viață… Spre dimineață, am găsit, intre cei de pe jos, din fata Spitalului, o tînără, IOANA, 24 de ani, adusa in stare gravă din blocul Scala! Gasita Dupa 4-5 ore de stat sub dărîmături!
S-a format repede o echipă din mari chirurgi : Dr. NICOLAE STAICOVICI, Dr. MIHAI CIUTA, Dr. RADU BRICIU ( anestezist) si… eu! Hemoragie interna mare, tensiunea 4-5! Pe la mijlocul interventiei, se anuntă cu o portavoce pe holuri sa parasim spitalul cit de repede pt ca e pericol de prabusire. Chirurgii nu s-au speriat sau, cel putin nu au aratat, atitudibea lor mi-a dat mare curaj si operatia s-a terminat cu bine dupa inca o oră. Apoi, transfer la Spitalul Militar. Am ramas o saptamina oe baricade, la darimaturi, pe salvări, in subsoluri, in spital, peste tot. Am vazut lucruri grele si am invățat multe…
Doamna Ioana nu a lipsit niciodata în cei 44 de ani!
Doamna Ioana a stat 2 luni acolo. A fost grav, s-a vindecat incet! A refuzat apartamentul dotat primit de la stat (toti sinistratii au primit) pentru ca avea deja unul in constructie!!! Ce om!!! Cine ar mai fi facut asa ceva???!!!
De atunci in fiecare an, la 4 martie, doamna IOANA IONESCU, a venit cu flori, bomboane si sampanie, la Floreasca, unde ne intilneam toată echipa cu ea, zi de mare sarbatoare pentru toti 5! Apoi, EI au disparut treptat, nedrept! CHIRURGI SI OAMENI DESAVIRSITI, mi-au pus bisturiul in mînă sint in inima mea si ramin acolo pe veci!
Acum, de ani buni, doamna IOANA IONESCU, veselă si zîmbitoare mereu ( dupa tot ce a suferit in noaptea aceea, parînd a fi fara speranță pentru ea) – are toată admiratia mea pentru asta- vine in fiecare 4 martie la Spitalul CLINIC DE URGENTE OFTALMOGICE, la mine, singura ramasă din echipă!
Foarte impresionant! Citi mai fac asa? Nu a lipsit niciodata in cei 44 de ani! Ce oameni pot fi pe pămintul ăsta!!!
Acum, vă las, vine doamna IOANA la mine! Trebuie sa ma pregatesc !
ABIA ASTEPT S-O ÎNTILNESC!!!”, a scris Monica Pop pe contul său de Facebook.