Modificări în activitatea creierului cauzate de sindromul long COVID (STUDIU)

Persoanele infectate cu COVID-19 pot prezenta în continuare simptome și efecte pe termen lung după infectare; această afecțiune se numește „COVID de lungă durată” sau „sindromul post-COVID”.

Potrivit definiţiei clinice propusă de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) pentru afecţiunea post-Covid-19, numită de obicei „Covid lung“, simptomele apar în cel mult 3 luni după infecţie, durează cel puţin 2 luni şi nu pot fi explicate printr-un diagnostic alternativ.

Definiţia a fost elaborată după consultarea experţilor şi pacienţilor şi s-a realizat prin consens pe baza metodei Delphi. Cele mai frecvente simptome ale Covid prelungit sunt oboseala, dificultăţile de respiraţie şi disfuncţia cognitivă. Simptomele afecţiunii pot fluctua în timp şi apar fie după recuperarea în urma uneo forme severe de Covid-19, fie persistă după boala iniţială.

Un nou studiu care indică niveluri reduse ale unui mesager chimic bine-cunoscut la persoanele care suferă de Covid de lungă durată, a descoperit o cale care reuneşte mai multe cauze posibile ale acestei afecţiuni invalidante.

Persoanele cu Covid lung pot avea 200 de simptome

Imunologul Andrea Wong de la Universitatea din Pennsylvania şi colegii săi au pornit în căutarea unor modificări biologice distincte care ar putea explica amestecul derutant de până la 200 de simptome potenţiale pe care le pot experimenta persoanele cu Covid lung.

Cercetările au parcurs un drum lung de la începutul pandemiei în descifrarea posibilelor cauze pentru afecţiunea cunoscută acum sub numele de Covid lung, care poate dura luni sau chiar ani de zile după ce o infecţie acută cu SARS-CoV-2 a trecut.

Corpul de cercetare în creştere prezintă, de asemenea, o imagine oarecum dezordonată a unor cauze subiacente care se suprapun: coagularea crescută a sângelui, un virus persistent, o inflamaţie persistentă şi un sistem nervos disfuncţional sunt doar câteva dintre teoriile de lucru care încearcă să explice dezvoltarea Covid lung, scrie News.ro.

Rezultatele acestui nou studiu sugerează că patru dintre aceste mecanisme ar putea fi interconectate şi ar putea explica dificultăţile cognitive şi pierderile de memorie pe care le raportează persoanele cu Covid prelungit.

Cercetătorii au analizat probe de sânge de la 58 de pacienţi cu Covid de lungă durată şi au găsit câteva diferenţe care i-au separat de 30 de persoane care s-au recuperat complet.

Simptom comun: niveluri scăzute de serotonină

Cei care sufereau de Covid lung au avut niveluri scăzute de serotonină, un mesager chimic cunoscut mai ales pentru rolul său în stimularea dispoziţiei, printre alte funcţii legate de memorie, cogniţie şi somn.

De asemenea, cei care au avut un Covid de lungă durată au eliminat rămăşiţe de particule virale în scaun. Folosind o combinaţie de modele animale şi culturi organoide, echipa a reconstituit apoi o posibilă cale care leagă lipsa serotoninei în intestin – unde se produce de obicei cea mai mare parte a serotoninei – de efectele acesteia în creier.

Legătura pe care o propun cercetătorii postulează că: materialul viral persistent ar putea declanşa sistemul imunitar al organismului să pompeze interferoni, un grup de proteine de semnalizare implicate în apărarea antivirală.

Acest lucru conduce la inflamaţie, care limitează absorbţia triptofanului, un aminoacid folosit pentru a produce serotonină, în intestin. Inflamaţia persistentă dă peste cap şi trombocitele, celule sanguine implicate în coagularea sângelui, care transportă, de asemenea, serotonina prin organism. O cantitate mai mică de serotonină circulantă afectează apoi activitatea nervului vag, „super-autostrada” organismului care trimite semnale între creier, intestin şi alte organe.

„Descoperirile noastre sugerează că mai multe dintre ipotezele actuale pentru fiziopatologia Covid lung (rezervor viral, inflamaţie persistentă, hipercoagulabilitate, disfuncţie a nervului vag) ar putea fi legate de o singură cale care este conectată de reducerea serotoninei”, a explicat pe reţelele de socializare Maayan Levy, microbiolog la Universitatea din Pennsylvania şi autor principal al studiului.