Misofonia sau afecţiunea misterioasă care afectează tot mai mulţi oameni. Stresul, poluarea şi ritmul alert de zi cu zi îşi pun amprenta asupra oamenilor, dezvoltând afecţiuni de tot felul.
Este o problemă modernă, cei afectaţi experimentând un adevărat disconfort psihic însoţit de reacţii fizice precum dezgustul, impulsivitatea, agresivitatea verbală sau chiar fizică.
Este vorba despre misofonie şi reprezintă o reacţie lipsită de toleranţă la anumite zgomote din mediul ambiant.
Persoanele care suferă de misofonie sunt deranjate când aud zgomote de tocuri pe podea, ronţăitul alimentelor, sorbitul ceaiului, cloxonul maşinilor pe stradă sau chiar respiraţia celor din jur.
Adversiunea faţă de unele sunete produse de alte persoane ne perturbă uneori pe toţi, mai ales atunci când nu ne mai putem concentra. Problematic este însă atunci când adversiunea devine foarte puternică, simptomele fiind într-atât de severe încât viaţa socială ne este serios afectată.
Astfel se ajunge, în cele mai multe cazuri, la evitarea unor situaţii sociale sau chiar la izolarea celui suferind.
Afecţiunea nu face obiectul unor studii serioase, misofonia fiind considerată până în prezent mai puţin importantă de vreme ce nu se poate vorbi totuşi de un grup prea numeros de persoane care să resimtă un disconfort psihic atât de pronunţat.
Situaţiile de stres cotidian s-au intensificat însă în ultima perioadă, iar specialiştii au tras primele concluzii.
Aceştia spun că afecţiunea debutează în adolecenţă şi ar putea avea o condiţionare genetică. Există însă o preocupare serioasă din partea specialiştilor pentru a stabili care sunt totuşi criteriile pentru încadrarea misofoniei şi pentru ca această afecţiune să poată fi tratată în mod adecvat.
De asemenea, specialiştii au întocmit o scară de evaluare a simptomelor acestei afecţiuni, care cuprinde mai multe întrebări şi al căror răspuns indică intensitatea simptomelor, care pot fi de la redus la uşor, moderat, sever şi de intensitate extremă.
Misofonia nu este o boală legată de auz sau o afecţiune la nivel auditiv, ci, cel mai probabil, de natură psiho-emoţională.
Misofonia se tratează prin suport psihoterapeutic, fiind folosite tehnici cognitiv-comportamentale, care urmăresc reducerea stresului şi disocierea sunetelor din jur de emoţiile negative provocate când acestea sunt auzite şi restabilirea confortului psihic al celui care suferă.
